de Călin Popa şi Sorin Dumitrescu

Plămânărica este unul dintre cele mai bune remedii naturale împotriva unor afecțiuni respiratorii persistente. Dar, alături de această utilizare principală, care reiese din chiar numele plantei, aceasta are numeroase alte beneficii, fiind o adevărată farmacie a naturii.

Are efect sudorific

Atunci când sunteți răciți și aveți dificultăți de respirație, natura vă pune la dispoziție plămânărica, plantă medicinală cunoscută prin tradiție ca un vindecător în cazuri de bronşite, laringite, tuse, răguşeală. Planta are efect emolient şi antiinflamator, este expectorantă, antiseptică, remineralizantă şi sudorifică. În a- ceste condiții, plămânărica este de folos chiar și în caz de tuberculoză. Se prepară un decoct din o lingură cu pulbere de frunze sau frunze uscate de plantă, mărunţite, la 250 ml apă rece. Se fierbe zece minute, după care se strecoară. Se beau două-trei căni cu decoct pe zi.

Remediu în cazuri de cistită şi ulcer duodenal

Plămânărica este un excelent remediu în afecţiuni renale, diaree, gastrite hiperacide, precum și în ulcer gastric şi duodenal sau reumatism. Principiile active ale plantei acţionează diuretic, reconstituent și emolient. Împotriva cistitei, de pildă, se poate recurge la ceaiul de plămânărică, preparat astfel: se pun într-o cană una-două linguriţe cu frunze uscate mărunţite de plantă, peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 de minute, apoi se strecoară. Se beau două-trei căni cu ceai pe zi.

Ceaiul de plămânărică a demonstrat de-a lungul timpului și numeroase virtuți terapeutice în plan extern. Astfel, pentru tratarea rănilor se prepară o infuzie din două linguri cu frunze uscate şi mărunţite, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperit vasul 20 de minute, se strecoară şi se fac băi locale sau se aplică comprese cu efect cicatrizant, care se pot utiliza în cazuri de degerături, pecingine, mătreaţă. De asemenea, infuzia de plantă poate fi utilizată cu succes împotriva crăpăturilor de la nivelul sânilor.