de Adelina Marin şi Sorin Dumitrescu
Isopul, plantă cunoscută încă din timpul lui Iisus Hristos, are proprietăți antiseptice, antimicrobiene şi astringente, iar uleiul esenţial este folosit în cazul bronșitelor sau al răcelilor.
Combate balonarea
Așa cum se spune în Psalmul 50 al lui David: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți”, cercetările medicale au demonstrat faptul că planta are proprietăți curative pentru organism, fiind un expectorant eficient, decongestionant nazal, tratează tusea și adesea este folosită în tratamentul afecțiunilor pulmonare. Tot din cele mai vechi timpuri, civilizațiile egiptene adăugau isopul în preparatele culinare. Pe lângă gustul pe care-l dă acestora, are rolul să sporească pofta de mâncare și să combată balonarea. Și în țara noastră, planta este cultivată în zonele de deal și de șes, i se recoltează florile de pe lujer, în plin proces de înflorire, și se adaugă ca atare în mâncăruri sau sunt lăsate la uscat spre a fi folosite ulterior, sub formă de ceai.
Binefăcător în anemie
Unul dintre cei mai importanți compuși ai isopului - hisopina - este o substanță cu gust amar care conține minerale esențiale organismului: calciu, sodiu, fosfor, fier şi cupru. Datorită acestora, isopul este foarte des întrebuințat în tratarea anemiei. De aceea, merge foarte bine folosit la prepararea brânzeturilor de casă care aduc un aport de calciu organismului. Acesta poate fi introdus în alimentația copilului după vârsta de 18 luni, în doze mici ca mirodenie și în mod precaut sub formă de ceai, deoarece poate provoca convulsii. Însă, înainte de a oferi isop copilului mic este bine să cereți părerea medicului pediatru și să urmați regula celor patru zile. Copiii pot consuma isopul sub formă de ceai, pe perioade scurte de maximum şapte sau zece zile. Dozele se adaptează în funcţie de vârstă şi de greutate (este recomandat să nu se folosească mai mult de jumătate din doza adultului).
Suport pentru sănătatea articulațiilor
Pentru calmarea gâtului și faringelui, se folosește la prepararea ceaiurilor partea aeriană a plantei, deoarece aceasta conține ulei esențial și tanini. La o cană cu apă fierbinte adăugați o linguriță cu plantă. Puteți bea două-trei căni cu ceai pe zi. Consumarea ceaiurilor contribuie și la funcționarea normală a aparatului digestiv, dar și ca suport pentru sănătatea oaselor și articulațiilor. Isopul poate fi întrebuințat și sub formă de tinctură sau ulei, având efecte benefice ca: expectorant, mucolitic, bronhodilatator, stomahic, carminativ, antispastic digestiv, diuretic, sudorific, antiinflamator, antiseptic, cicatrizant.
Poate fi folosit la aromatizarea mâncărurilor sau băuturilor
Atunci când este folosit în scopuri medicinale (infuzii, sirop) este bine ca florile de isop să fie recoltate în luna august. Isopul utilizat pentru proprietățile sale aromatice este disponibil între lunile iunie și octombrie și poate fi uscat la soare și păstrat în locuri bine aerisite. Poate fi adăugat în supe/ciorbe, salate de verdețuri și fructe sau mai poate fi folosit pentru aromatizarea băuturilor. Frunzele proaspete de isop, frecate cu sare și puțin oțet sau zeamă de lămâie, apoi amestecate cu unt, sunt un adaos potrivit pentru mâncărurile ce necesită un timp îndelungat de digestie (cărnuri, fasole, mazăre etc.).