de Călin Popa şi Sorin Dumitrescu

Terapeuții greci şi romani din Antichitate spuneau că melisa este o plantă excelentă pentru o mulțime de afecțiuni. Studiile contemporane i-au confirmat proprietățile, iar cercetările continuă.

Indicată în colita de fermentație

Grecii antici credeau că melisa este un elixir care prelungește viața. De atunci, planta se utilizează fără întrerupere pentru calmarea unor afecțiuni digestive, împotriva digestiei dificile, a grețurilor, a balonării, a colitei de fermentație și a lipsei poftei de mâncare. Preparatele din melisă au efecte benefice asupra stomacului, stimulează producţia de sucuri gastrice şi favorizează digestia. În acelaşi timp, sunt laxative naturale, fiind indicate în cazuri de constipație. Ceaiul de melisă se obţine astfel: peste 250 ml apă fiartă, clocotită, se adaugă două linguri cu plantă uscată. Preparatul se lasă la infuzat zece minute, după care se filtrează. Se consumă după ce se răcoreşte.

Ameliorează Alzheimerul

Părţile aeriene ale melisei conţin, printre altele, uleiuri volatile, vitamina C, substanţe saponine, principii amare, tanin, acid cafeic, săruri minerale. În aceste condiții, virtuțile de vindecător ale plantei se extind și pe direcția tratării stărilor de nervozitate, anxietate și depresie. Totodată, cercetări de dată recentă au pus melisa pe lista plantelor care pot contribui la ameliorarea Alzheimerului, întrucât reduce starea de agitaţie şi îmbunătăţeşte memoria, combate tulburările posttraumatice, precum şi pe cele produse de problemele vasculare cerebrale. În toate aceste afecţiuni, se administrează câte o linguriţă cu tinctură de melisă, diluată într-un pahar cu apă, în doză unică. Preparatul se obține prin amestecarea a 100 g frunze şi flori de melisă cu 200 ml alcool alimentar. Vasul se agită foarte bine şi se pune la macerat pentru două săptămâni, în loc ferit de lumină. Tinctura obţinută se filtrează și se consumă înainte de masă.

Adjuvant în hipertensiune

Melisa este renumită din cele mai vechi timpuri pentru faptul că ajută la reglarea tulburărilor hormonale şi calmează stările generate de sindromul premenstrual. În același timp, substanțele chimice din compoziţia plantei au acţiune deosebită asupra ficatului, ceaiul de melisă acționând ca tonic şi detoxifiant redutabil al acestui organ vital. Totodată, grație acțiunii antiinflamatoare a melisei, planta este utilizată pe scară largă împotriva migrenelor, a nevralgiilor diverse, a hipertensiunii sau a crizelor de astm. Se poate folosi sub formă de pulbere, obținută prin măcinarea fină a organelor aeriene, uscate, din plantă, în dozele recomandate de specialist. Pulberea trebuie păstrată în borcane bine închise și se administrează diluată în apă.

Grație parfumului plăcut, de lămâie, frunzele proaspete de melisă sunt folosite în salate, supe, omlete, mâncăruri de carne şi peşte

Scade recidiva herpesului

Melisa are o serie de întrebuințări externe demne de remarcat. Astfel, poate fi utilizată împotriva înţepăturilor de insecte, dar şi în cazuri de herpes. Se pun pe locul afectat cataplasme cu frunze strivite de plantă, ușurând simptomele și reducând posibilitatea de recidivă. De asemenea, dacă se adaugă infuzie de frunze de melisă în cadă, baia devine foarte relaxantă, iar pielea, inclusiv cea a feței, este degresată și eliberată de impurități în mod natural.