de Carmen Ciripoiu şi Nicoleta Gheorghe
Afecțiune virală, zona zoster este provocată de virusul Varicelo-Zosterian, responsabil, de altfel, și de îmbolnăvirea de varicelă (vărsat de vânt). Potrivit specialiștilor, cele mai expuse la această afecțiune sunt persoanele care au suferit de varicelă în copilărie, mai ales cele care au avut această boală până la 18 luni, dar și cele care au un sistem imunitar slăbit. Întrucât virusul Varicelo-Zosterian este un tip de virus herpetic, această afecțiune mai este cunoscută și sub numele de Herpes Zoster. Iată care sunt cele mai bune leacuri oferite de natură pentru a-i veni de hac.
Se transmite pe cale aeriană
Potrivit oamenilor de știință, zona zoster este cauzată de cinci factori principali, care, la rândul lor, sunt legați de aspecte ce țin de stilul de viață. Este vorba în primul rând despre antecedentele de varicelă, de aceea boala poate apărea la persoanele care au suferit de această mala- die, întrucât virusul se păstrează în organism și se poate reactiva chiar și după mulți ani. Un alt factor care contribuie la declanșarea bolii este imunitatea scăzută, dobândită de la o alimentație nesănătoasă, sedentarism, lipsa odihnei, fumat, consum excesiv de alcool. Un alt factor de risc este stresul, care determină și lipsa odihnei și slăbirea organismului, astfel încât acesta este mai expus îmbolnăvirilor. De asemenea, orice afecțiune cronică, de la diabet la boli cardiovasculare, afectează capacitatea naturală a organismului de a lupta cu virusurile. Nu în ultimul rând, cele mai expuse la a contracta zona zoster sunt persoanele de peste 60 de ani. Virusul se transmite pe cale aeriană sau prin contact direct cu persoana bolnavă sau obiecte recent contaminate. Atingerea veziculelor sau contactul cu lichidul din vezicule este un alt mod prin care poate fi contractat virusul.
Spălaţi-vă cu apă de mare!
Potrivit specialiștilor, efect foarte bun asupra Herpesului Zoster îl are apa de mare. În acest sens, vara, spălați-vă cu apă de mare, apoi ungeți pielea cu ulei de sunătoare. Tot împotriva acestui herpes, puteți folosi și sarea grunjoasă. Confecționați un săculeț din tifon, apoi umpleți cu sare și stropiți puțin cu apă. Pacientul se va așeza peste săculeț, astfel încât locul bolnav să intre în contact direct cu sarea și va sta aproximativ o oră. De folos vă este și un terci obținut din pâine de secară amestecată cu apă și sare, care se va aplica pe porțiunile cu probleme. Una dintre cel mai des folosite plante în lupta cu zona zoster este linărița. În acest sens, stoarceți planta aeriană până obțineți un suc pe care-l amestecați în proporție de 1:1 cu unt de casă. Cu acest preparat, ungeți veziculele. De asemenea, puteți tampona zonele cu probleme cu decoct din linăriță tocată și fiartă zece minute în lapte. Partea afectată se poate trata și cu frunze de podbal, care se aplică, se acoperă pielea cu o pânză de in și se păstrează 20 de minute. Un leac vechi, dar extrem de benefic, este hrișca. Astfel, un pahar cu hrișcă neprăjită se pisează foarte bine și se fierbe timp de cinci minute în 500 ml apă, apoi se strecoară. După baie, ungeți corpul cu acest preparat. Pentru efect maxim, cura durează o lună.
Ungeți partea afectată cu suc de fumăriță
Un prieten de nădejde al celor care suferă de zona zoster este oțetul de mere. Înmuiați o batistă în oțet de mere și puneți pe porțiunea afectată de câteva ori pe zi atât ziua, cât și noaptea. De asemenea, puneți o linguriță cu oțet în 200 ml apă caldă și consumați dimineața, timp de o lună. De ajutor vă este și uleiul esențial din arbore de ceai, care se diluează în proporție de 1:2 cu alcool dublu rafinat și se folosește sub formă de comprese. Fumărița este o altă plantă folosită din cele mai vechi timpuri pentru vindecarea zonei zoster. Ungeți herpesul cu suc proaspăt sau cu un unguent obținut dintr-o linguriță cu pulbere de plantă uscată, care se amestecă foarte bine cu patru linguri cu vaselină. Tot pentru vindecarea afecțiunii, puteți folosi propolisul. 100 g propolis mă- runțit bine se lasă la macerat în 0,5 litri de alcool, la loc întunecat, timp de o săptămână. Cu acest preparat se unge locul până se vindecă complet.
Puneți comprese cu siminoc
Bolnavilor de zona zoster li se recomandă ca seara, înainte de culcare, să țină două frunze de brusture în apa adusă la punctul de fierbere. Ulterior, se scot, se lasă puțin să se răcească și se aplică pe piele. De asemenea, se poate folosi cu succes și siminocul. Două linguri cu plantă se opăresc în 200 ml apă clocotită, se lasă la infuzat timp de o oră, iar preparatul se folosește pentru comprese. Un amestec util este și cel din rădăcini de brusture, săpunăriță și păpădie. În 500 ml apă rece puneți o lingură rasă cu fiecare plantă și lăsați să fiarbă timp de zece minute. Ulterior, puneți la răcit, strecurați și împărțiți lichidul în trei părți egale, pe care le consumați de trei ori pe zi, înainte de masă. În paralel, puneți comprese cu infuzie de violete. Din alimentația celor cu zona zoster nu trebuie să lipsească complexul vitaminic B (drojdie de bere), bioflavonoizii şi vitamina C, nutrienţi-cheie în combaterea bolii care se găsesc în citrice, cireşe, roşii, mango, ouă, carne de pasăre şi ficat, alune şi cereale integrale, floarea-soarelui şi uleiuri de floarea-soarelui. Nu uitaţi, totodată, că bacteriile probiotice, conţinute în iaurtul fermentat, sunt un factor esenţial pentru necesarul de vitamina B al organismului.
Afecţiunea are trei etape de dezvoltare
În prima etapă vor apărea dureri de cap, febră, sensibilitate la lumină, stare generală de oboseală, țiuituri în urechi, tulburări ale sistemului digestiv, inflamarea nodulilor limfatici, dureri, mâncărimi și senzația de usturime sau de arsură pe o anumită por- țiune de piele, exact locul în care va apărea erupția. La câteva zile de la apariția acestor simptome, boala ajunge în etapa eruptivă care durează o lună. În această perioadă vor apărea erupțiile cutanate, respectiv vezicule care la început conțin un lichid clar, apoi acesta capătă un aspect tulbure. Veziculele nu provoacă mâncărimi, ci dureri puternice. Etapa postherpetică are drept simptom principal durerea. Dacă boala nu a fost tratată corect, durerea cronică postherpetică poate dura chiar și ani. Pacientul fie simte o durere înțepătoare localizată în zonele în care a fost erupția, fie resimte o sensibilitate ridicată la atingerea zonei respective.