de Elena Şerban

Prunus spinosa sau porumbarul este un arbust foarte utilizat în medicina populară, datorită vitaminei C pe care o conţine din belşug. De la porumbar se folosesc florile şi bobiţele de culoare violacee (porumbele). Florile conţin amigdalină, derivate de cumarin, dar şi flavonglicoside. Porumbele sunt pline de tanini, vitamina C, amigdalină şi acizi fructici, calciu şi magneziu.

Calmează tusea
Ceaiul din frunze de porumbar este recomandat ca laxativ moderat pentru pietre la rinichi, pentru a calma tusea şi pentru a normaliza ciclul menstrual neregulat. Consumat cu regularitate, porumbarul (fie sub formă de ceaiuri, fie sub formă de siropuri) revigorează sistemul de apărare a organismului, fiind în acelaşi timp un excelent detoxifiant.
Ceaiul: opăriţi două linguriţe cu frunze de porumbar cu 250 ml de apă clocotită. După zece minute de infuzat, ceaiul poate fi băut după ce i se adaugă în prealabil miere şi zeamă de lămâie. Deşi este foarte bun la gust, preparatul nu trebuie băut în cantităţi mai mari de 500 ml pe zi.

Depozit de vitamina C
Şi siropul de porumbar este foarte gustos şi foarte eficient în revigorarea organismului. Pentru a pregăti acest sirop aveţi nevoie de: 500 g de fructe de porumbar spălate şi tăiate în jumătăţi; lăsaţi-le peste noapte într-un lighenaş în care aţi pus 500 ml de apă. A doua zi fierbeţi şi apoi strecuraţi. După aceea adăugaţi două căni cu zahăr şi mai daţi o dată în fiert. Lăsaţi să se răcească, şi apoi turnaţi siropul în sticle, pe care este bine să le ţineţi în frigider sau în beci. Siropul este indicat să se administreze iarna, când e mai mare nevoie de vitamina C, într-o cantitate de o lingură pe zi.

Atenţie!

Nu consumaţi fructele crude! Din cauza amigdalinei, ce este un acid hidrocianic (otrăvitor pentru om), porumbele pot fi toxice. Ele se pot mânca doar după primul îngheţ! Prin fierbere, amigdalina este distrusă!