de Călin Popa şi Gabriela Comşa
Plantă cunoscută din cele mai vechi timpuri în special pentru hrana animalelor, ghizdeiul își oferă florile medicinei populare tradiționale, fiind un leac foarte apreciat și utilizat pentru ameliorarea unui mare număr de afecțiuni.
Favorizează un somn liniștit
Ghizdeiul intră în categoria leguminoaselor, iar florile sale, folosite în scop terapeutic, conţin compuşi fenolici, substanţe glucide, flavonoide, compuşi cianogenici etc., fiind apreciate pentru efectul lor calmant, antispastic, febrifug, vermifug, tonic, carminativ, cardiotonic şi antiinflamator. În virtutea proprietăţilor calmante şi sedative ale sistemului neurovegetativ pe care le au preparatele pe bază de ghizdei, planta este utilizată ca antispasmodic şi pentru a favoriza un somn liniştit. După uscare, florile se introduc în râșnița electrică, pentru a se obţine o pulbere fină, din care se administrează câte un gram, de patru ori pe zi, recomandat la ore fixe.
Luptă cu afecţiunile pe fond nervos ale sistemului digestiv
Ghizdeiul este considerat o plantă cu efecte calmante în special pentru sistemul nervos. De asemenea, reglează activitatea inimii şi normalizează pulsul, fiind de ajutor în cazurile de nevroză cardiacă. De asemenea, combate cu succes angoasele, isteriile, excitaţia cerebrală, stresul accentuat, agitaţia nervoasă, afecţiunile pe fond nervos ale sistemului diges- tiv. În cazuri de insomnie cronică, dar și de tahicardie, depresie sau stări de anxietate, se recomandă tinctura de ghizdei. Se pun 15 linguri cu flori uscate, mărunţite, de plantă într-un borcan de sticlă, se adaugă 400 ml alcool de 50 de grade, se amestecă bine şi se închide ermetic. Se lasă la macerat zece zile, apoi se filtrează, iar soluţia obţinută se păstrează în sticluţe mici, de culoare închisă. Se ia câte o linguriţă cu tinctură, de trei-patru ori pe zi, timp de două luni.