de Călin Popa şi Nicoleta Gheorghe
Plantă medicinală rămasă mult timp în uitare, barba-popii revine în actualitate într-o lume care se reîntoarce la medicina naturistă pentru a trata diferite afecțiuni fără efectele secundare ale medicației chimice.
Strămoșul aspirinei moderne
Barba-popii are o lungă istorie vindecătoare, fiind cunoscută încă de pe vremea celților pentru proprietățile sale. În secolul al XIX-lea, profesorul italian Rafaele Piria extrăgea pentru prima dată din această plantă acid salicilic, iar în 1897 acesta era sintetizat și devenea binecunoscuta aspirină, folosită pe scară largă și astăzi, notează indigo-herbs.co.uk. De asemenea, planta este menționată în vechi documente ale Evului Mediu ca având capacitatea de a stopa sângerările abundente, inclusiv menstruale, și de a trata cu succes probleme digestive ca diareea și stările de greață. Cercetările moderne au confirmat faptul că planta are capacitatea de a proteja mucoasele stomacului, de a susține vindecarea și de a preveni formarea leziunilor. Una dintre cele mai remarcabile proprietăți ale plantei este aceea de a inhiba Helicobacter pylori, bacteria cauzatoare de ulcer și cancer gastric.
Remediu împotriva migrenelor
Prin conținutul de acid salicilic natural, barba-popii este un redutabil aliat împotriva inflamațiilor, considerate și în prezent a sta la baza majorității afecțiunilor de care suferă omul modern. În aceste condiții, ceaiul de barba-popii reprezintă un remediu împotriva durerilor articulare, a migrenelor sau a astmului. Infuzia se prepară din două lingurițe cu plantă uscată la o cană cu apă clocotită. Se beau până la trei reprize pe zi. Barba-popii este un excelent susținător al sistemului imunitar, grație proprietăților sale imunomodelatoare. Extractele din flori și rădăcină de barba-popii conțin compuși fenolici extrem de importanți, inclusiv un flavonoid recent descoperit, numit ulmariosid, care nu se găsește decât în această plantă.
Pont. Extractele din barba-popii dau rezultate în eliminarea radicalilor liberi din organism.