de Călin Popa şi Adrian Barna
Una dintre plantele care vin în lumea modernă din negura vremurilor este nucul-vrăjitoarelor, remediu împotriva unui mare număr de afecțiuni interne și externe.
Grăbește cicatrizarea rupturilor musculare
Plantă considerată magică în vechime, nucul-vrăjitoarelor vine din America de Nord și a fost utilizat prin tradiție de indienii nord-americani, sub formă de decoct din scoarţă şi frunze, ca antiinflamator, în tratamentul congestiilor venoase, edemelor şi vânătăilor, precum şi extern, în cazuri de eczeme. Virtuțile tămăduitoare ale plantei au străbătut timpurile și, în prezent, literatura de specialitate menționează faptul că distilatul obţinut din ramurile şi frunzele proaspete ale plantei reprezintă în SUA un remediu extern tradiţional clasic. Se utilizează sub formă de spălături în cazuri de piele aspră şi iritată, zgârieturi, insolaţie şi sub formă de comprese în rupturi musculare şi entorse. De asemenea, preparatele pe bază de nucul-vrăjitoarelor sunt foarte indicate în tratamentul varicelor, hemoroizilor, flebitelor şi ulcerelor varicoase, notează healthline.com.
Tratează congestiile uterine şi dizenteria
Nucul-vrăjitoarelor este de folos în tratamentul dizenteriei și al stărilor congestive uterine. De altfel, la acest din urmă nivel, planta, administrată la recomandarea specialistului, sub formă de extracte apoase sau hidroalcoolice, exercită acțiuni complexe. De asemenea, datorită efectului astringent al taninurilor, extractele de nucul-vrăjitoarelor se prescriu și în tratamentul stomatitei, gingivitei persistente, faringitei cronice, precum şi în catarul fumătorilor. Planta se poate administra și sub formă de infuzie, preparată din o linguriță cu nucul-vrăjitoarelor peste care se adaugă 150 ml apă clocotită. După zece minute se filtrează. Se recomandă administrarea unei căni cu infuzie proaspăt preparată de două-trei ori pe zi, între mese. În cazuri de inflamaţii de la nivelul mucoasei bucale se poate recurge la gargară și clătiri repetate cu această infuzie.