de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Din an în an, omul pare asaltat tot mai mult de microorganisme, iar pielea, prima barieră de apărare care trebuie să facă față acestui atac, cedează. Una dintre afecțiunile tot mai frecvente este erizipelul, cunoscut popular și sub denumirea de brâncă, care este consecința infectării cu un streptococ agresiv. Iată care sunt cele mai bune leacuri oferite de natură pentru a scăpa de această pacoste.
Apare la aproximativ o săptămână după ce ați contactat bacteria
Potrivit specialiștilor, erizipelul apare la aproximativ o săptămână după ce ați contactat bacteria, boala debutând cu următoarele simptome: frisoane, febră mare (39-40 grade Celsius), dureri de cap, stare de rău generală. Ulterior, pielea devine roșie, cu supradenivelări și vezicule, iar leziunile sunt fierbinți și extrem de dureroase. Este important de cunoscut faptul că în centru rana este mai palidă, iar spre margini este roșiatică. Infecția se poate localiza inițial la față și are caracteristicile unei conjunctivite sau rinite. Pentru început, se poate observa că este acoperită doar jumătate de față, dar, ulterior, roșeața se va extinde și la cealaltă jumătate. La final, leziunea are forma unui fluture. Dar boala poate afecta și pleoapele, moment în care se înroșește și pielea de pe frunte, dar și cea de pe scalp și pavilionul urechii. De asemenea, se pot mări ganglionii submaxilari și preauriculari. Oamenii de știință susțin că cel care dă cele mai multe complicații este erizipelul membrelor inferioare. Pe de altă parte, afecțiunea poate apărea și la nou-născuți. Este vorba despre erizipelul periombilical care, netratat la timp, poate da septicemie. Factorii ce predispun la apariția bolii sunt micozele cutanate sau ale unghiilor, ulcerul varicos, edemul după operația de extirpare a sânului și diabetul zaharat. Alte afecţiuni care pot creşte riscul de erizipel sunt circulaţia venoasă şi limfatică deficitară, obezitate, alcoolismul, infecţia cu HIV/SIDA, sindromul nefrotic şi neoplasmele.
Beți cât mai multe lichide și faceți plimbări ușoare
În mod normal, brânca se tratează cu antibioticul dat de specialist, acasă, în foarte puține cazuri fiind nevoie de internare în spital. Iar dacă boala nu a avansat foarte mult, vă sunt de un real ajutor tratamentele naturiste. Atenție! Când erizipelul a progresat rapid și s-a produs moartea țesutului, adică necroza, este neapărată nevoie de operație. Un prim lucru, spun specialiștii, pe care pacientul trebuie să-l cunoască este faptul că partea corpului care este afectată trebuie ținută mai sus decât restul corpului, pentru a reduce umflarea zonei. De exemplu, dacă aveți piciorul afectat, ridicați-l punând dedesubtul acestuia mai multe perne. De asemenea, se recomandă consumul a cât mai multe lichide și, din când în când, e indicat să faceți plimbări ușoare. Unul dintre cele mai bune remedii pentru brâncă este uleiul de migdale presat la rece, care ajută pielea să se refacă. Tot ce trebuie să faceți este să aplicați uleiul de migdale pe zonele afectate de două ori pe zi, dimineața și seara, înainte de culcare. Vindecarea completă are loc în câteva săptămâni, datorită vitaminelor și mineralelor conținute de uleiul de migdale.
Tamponați zona cu probleme cu ceai de pelin
Alt remediu util în vindecarea erizipelului este pelinul, iar în acest sens se recomandă să tamponați zona afectată cu ceai de pelin de două ori pe zi. În plus, trebuie să vă feriți să folosiți prea mult zona afectată. Când observați că pielea începe ușor-ușor să-și revină, consumați zilnic ceai de urzică, în amestec cu sunătoare și cătină (trei lingurițe din fiecare la un litru de apă). Lichidul se consumă pe parcursul unei zile, în cure de două săptămâni. De ajutor sunt și compresele cu ceai de soc sau zeamă de varză, de două ori pe zi, dimineața și seara.
Ungeți cu miere sau cu alifie de gălbenele
Mierea este un bun prieten al persoanelor care suferă de erizipel. Ungeți zonele afectate, dar și cele învecinate cu un strat gros de miere, apoi acoperiți cu un pansament și lăsați să acționeze 24 de ore. Procedura se face de trei ori pe zi, până ce boala se ameliorează semnificativ. Efect cicatrizant are și alifia de gălbenele. Modul de preparare al acesteia este următorul: amestecați 50 g flori proaspete și 150 g părți aeriene cu 150 ml alcool de 90 de grade și 5 ml amoniac de concentraţie 10%. Lăsați amestecul timp de 24 de ore, după care stoarceți plantele, presând. Turnați apoi peste plante un litru de ulei de floarea-soarelui, în care în prealabil ați fiert un bulgăre de ceară și lăsați să fiarbă câteva ore la foc mic. Strecurați din nou, aruncați plantele și depozitați produsul în cutiuțe de plastic, pe care le introduceți la rece.
Puneți frunze de salată verde opărite
Pentru a grăbi vindecarea, e utilă și infuzia de brusture, obținută din două linguri cu flori la o cană cu apă clocotită. Se acoperă timp de 30 de minute, apoi se strecoară. În acest produs se înmoaie bucăți de tifon care se aplică pe locurile bolnave, unde se mențin 20 de minute. Tratamentul se face până la vindecare. Un vechi remediu împotriva erizipelului este și salata verde. În acest sens, aplicați cataplasme cu frunze de salată verde, opărite cu puțin timp înainte de a le pune pe locurile cu probleme. Totodată, puteți folosi și catapasme cu decoct din frunze și rădăcină de nalbă. Nu uitați nici de pansamentele umede cu soluție salină, care pot fi aplicate pe leziuni. Atenție! Pansamentul se va schimba la fiecare două ore, în funcție de cât de severă este infecția. De asemenea, compresele reci şi ciorapii compresivi pot ajuta la ameliorarea disconfortului şi a durerii şi pot reduce umflăturile.
Excludeţi din dietă alimentele prăjite şi carnea
În ceea ce privește dieta bolnavilor de erizipel, se recomandă să fie consumate cât mai multe fructe și să fie excluse definitiv de la masă alimentele prăjite și carnea. Se acceptă, în schimb, consumul de pește și ouă. Pentru efect maximum, această dietă trebuie continuată timp de șase luni, cu mici pauze. Erizipelul nu este o boală contagioasă şi nici nu poate fi moştenită de la părinţi. Cele mai predispuse categorii la apariția acestei afecțiuni sunt copiii mici şi persoanele cu vârste de peste 60 de ani.