de Călin Popa şi Florica Pintea
Salba este o plantă omniprezentă și discretă, dar în același timp reprezintă un vindecător de excepție, ale cărui beneficii abia încep să fie cunoscute.
Tratează problemele vezicii biliare
În scop terapeutic, de la salbă se recoltează frunzele, florile şi scoarţa, partea cu cele mai puternice efecte medicinale fiind cea din urmă. Planta conţine substanţe amare, coloranţi, uleiuri, tanini, răşini, glicozide cardiace, cofeină, lectine. Prin tradiție, scoarța de salbă este folosită în medicina naturistă împotriva insuficienței cardiace și a paraziților intestinali. Datorită compuşilor săi extrem de activi, planta este creditată cu capacitatea de a avea efect în hipertensiune și de a aduce beneficii sistemului vascular, fiind un excelent tonic cardiac. Salba se foloseşte şi în tratarea problemelor vezicii biliare, întrucât s-a demonstrat că poate intensifica activitatea acestui organ.
Luptă cu efectele febrei asupra ficatului
Preparatele din salbă, în special infuzia din scoarță, care se obține dintr-o linguriță cu plantă la o cană cu apă clocotită și se administrează la recomandarea specialistului, sunt cunoscute şi pentru proprietăţile lor purgative. De asemenea, în dozele recomandate, planta stimulează apetitul și s-a dovedit eficientă în combaterea efectelor febrei asupra ficatului, notează naturalmedicinalherbs.net. Atât ceaiul din scoarță de salbă, cât şi cel preparat din frunze au proprietăți diuretice. Totodată, extern, pulberea din fructe și semințele de salbă pot fi folosite împotriva unor afecțiuni ale pielii. În același timp, preparatele de salbă au proprietăţi dezinfectante şi cicatrizante, contribuind la vindecarea mai rapidă a rănilor.