de Ştefania Băcanu şi Adrian Pătrăuceanu
În trecut, napul, legumă soră a cartofului, nu lipsea din grădinile bunicilor şi chiar a străbunicilor noştri. În mediul rural era folosit mai mult pentru hrana animalelor, fără să se cunoască proprietăţile benefice pe care le are asupra sănătăţii întregului organism. Conține fier, calciu, sodiu, siliciu, fosfor, magneziu, numeroase proteine şi un complex de vitamine, care ajută la eliminarea metalelor grele, a cristalelor de colesterol şi a compuşilor toxici din organism. În plus, susţine un tranzit intestinal corect.
Puternic afrodisiac!
Napul (sau topinamburul) este originar din zona bazinului Mării Mediteraneene. Grecii antici foloseau napul ca aliment, medicament și furaj. Creşte în soluri ușoare, bine prelucrate și cu o umiditate moderată. Este rezistent la temperaturi joase și de aceea se seamănă foarte devreme. Are perioada de vegetație scurtă și poate fi cultivat în zonele reci, iar recoltarea rădăcinilor se face peste 60-80 zile de la semănare. Se depozitează, de regulă, în beciuri sau în încăperi reci. Este de mărimea unui măr, are culoare albă în partea de jos şi violet mai închis în partea de sus. Rădăcina seamănă cu una de ghimbir sau, mai degrabă cu cea a guliei, cu un gust dulce-picant şi răcoritor, în timp ce frunzele au gust asemănător muştarului. Pentu că este un complex de vitamine şi de proteine, medicii chiar recomandă consumul lui, cu precădere în timpul iernii. În plus, este recunoscut şi ca un puternic afrodisiac.
Îmbunătăţeşte rapid funcţionarea pancreasului
Bulbii napilor conţin o cantitate mare de fier, de aceea, sunt recomandaţi persoanelor care suferă de anemie. Este indispensabil în profilaxia şi vindecarea afecţiunilor sistemului cardio-vascular, deoa- rece ajută la curăţarea sângelui, asigură o bună circulaţie a acestuia şi scade tensiunea arterială. Pentru diabetici, este mană cerească. Consumat cu regularitate, napul, stabilizează nivelul zahărului în sânge şi contribuie la îmbunătăţirea funcţionării pancreasului. Vindecă rănile şi are un efect diuretic, antiinflamator, antiseptic și analgezic. Această rădăcinoasă conține până la 9% zahăr, o cantitate foarte mare de vitamina C (de două ori mai mult decât în altă legumă rădăcinoasă), B1, B2, B5, PP, provitamina A, polizaharide ușor digerate şi sterol (element necesar în tratamentul aterosclerozei). Rădăcinoasa-medicament activează funcţionarea ficatului şi secreţia bilei şi previne formarea calculilor biliari, iar celuloza sprijină motilitatea intestinală şi previne stagnarea substanţelor nutritive. Napul poate fi chiar şi un antibiotic care încetineşte dezvoltarea unor ciuperci periculoase pentru organismul uman. În plus, graţie conţinutului de glucoraphanin, un element mai rar întâlnit, analog vegetal de sulforafan, ce deţine proprietăți anticancer foarte puternice, această rădăcinoasă poate fi un aliat împotriva oricărui tip de cancer. Cele mai des întâlnite sunt cele de stomac, de pancreas şi de vezică biliară. Se ştie că persoanele bolnave de cancer prezintă o cantitate mică de siliciu şi un fond parazitar mare. Din fericire, siliciu se regăseşte din plin în nap.
Hrăneşte părul
Napul stimulează peristaltismul intestinal şi este eficient în curăţarea stomacului de bacteriile dăunătoare. Consumul regulat micşorează absorbţia glucozei, lucru ce ajută la scăderea concentraţiei de colesterol rău din sânge. Stabilizează sistemului nervos, întăreşte imunitatea organismului, este tonic, având efect de revita- lizare, ameliorează simptomele astmului şi reprezintă un remediu pentru guturai şi dureri în gât. Nu doar partea cărnoasă este benefică, ci şi frunzele. De exemplu, extractul din frunze de nap este folosit pentru gargară în afecţiuni ale dinţilor, dar şi pentru prevenirea cariilor. Fiertura sau infuzia din frunze de napi are efecte nutritive şi asupra părului: îl întăreşte, combate căderea prematură a firelor, fragilitatea acestora şi excesul de grăsime. Pentru faţă, se foloseşte partea cărnoasă a frunzei de nap, care are proprietăţi antiinflamatoare şi este utilă în tratamentul contra acneei şi eczemelor.
Poate fi întrebuinţat în diverse combinaţii culinare
Napul are valoare calorică scăzută şi o bună digestibilitate, fiind ideal în curele de slăbire. În bucătărie, napii şi-au pierdut popularitatea în timpul Ţarinei Ecaterina cea Mare, care a insistat asupra cultivării cartofilor. Astfel s-au pierdut şi multe secrete de prelucrare, de preparare şi reţetele bucatelor pe bază de napi. Astăzi, însă, lumea modernă a redescoperit această legumă atât de bogată în vitamine şi proteine, în special ca aliment. Este folosită în diverse preparate culinare, se poate adăuga în ciorbe, înlocuind cartoful cu succes, se poate fierbe în apă sau în ierburi aromate, se poate coace, se poate prăji şi servi în diferite sosuri sau, mai simplu, cu smântână sau unt. Datorită carbohidraţilor, napii au tendinţa de a se înmuia în timpul fierberii, de aceea, varianta cea mai bună este prepararea la abur, pentru că îşi pătrează foarte bine textura. Se pot folosi la plăcinte sau colţunaşi, alături de ceapă, mărar sau varză murată. Tăiaţi felii mai subţiri, aceştia pot fi un bun înlocuitor al biscuiţilor şi se pot mânca cu lapte, ceai sau compot. Unele gospodine îi bagă şi la murat, sunt delicioşi, iar din napii tăiaţi rondele şi uscaţi la cuptor, se prepară o cafea dietetică foarte gustoasă. Cei mai iscusiţi bucătari recomandă napii mici, pentru că sunt mai dulci şi, spre deosebire de cei mari, nu au textură lemnoasă. Cei care au coaja netedă şi fără pete sunt cei mai gustoşi şi potriviţi pentu prepararea mâncărurilor. Şi frunzele pot fi folosite, exact ca cele de spanac sau de rucola. Practic, nu se aruncă nimic.