de Claudia Stan

Stânjenelul sau Iris germanica este o plantă ornamentală întâlnită în grădinile noastre în fiecare primăvară. Dar, în afara aspectului său decorativ, plăpânda floare are calităţi curative extraordinare, cunoscute încă de pe vremea strămoşilor noştri daci.

Cicatrizează rapid rănile deschise
Rizomul stânjenelului este cel care deţine puterile vindecătoare, iar acesta se recomandă a fi recoltat începând cu luna iulie, continuându-se până la începutul lui octombrie. Principala utilizare fitoterapeutică a stânjenelului este de natură dermatologică, deoarece remediile din această plantă vindecă ulceraţii ale pielii, ulcere scrofuloase, răni, arsuri, bătături, pecingine, favus (pilomicoză contagioasă a pielii). Pentru acestea se întrebuinţează sucul de rizom proaspăt. Frunzele proaspete şi zdrobite se aplică pe răni cutanate şi pe ulceraţii.

Vă scapă de durerile reumatice
Strămoşii noştri utilizau rădăcinile pentru fabricarea unor soluţii (50 g de rădăcină pulbere amestecate cu 250 ml de vin de casă) ce contracarau bolile intestinale, infecţiile urinare sau convulsiile. Dacă pulberea se amestecă împreună cu oţet ameliorează durerile reumatice. Mai mult, dacă suferiţi de halenă, puteţi să scăpaţi de mirosul fetid din gură mestecând rizom proaspăt.