de Călin Popa şi Florica Pintea
Cunoscută și apreciată încă din Antichitate, talpa-gâștei es una dintre plantele-campioane ale vindecării, cu acțiune cicatrizantă, antiinflamatoare, astringentă, emolientă și diuretică.
Indicată în meteosensibilitate!
Potrivit literaturii de specialitate, vechii greci foloseau talpa-gâștei pentru a reduce durerile nașterii, dar nu numai. Grație unei lungi liste de acțiuni benefice, planta este utilizată pentru refacerea după infarct miocardic, ameliorarea ischemiei cardiace și echilibrarea tensiunii arteriale. În cadrul unor teste pe subiecți umani cărora li s-au administrat suplimente cu talpa-gâștei, planta a confirmat această străveche utilizare, demonstrând capacitatea de a combate aritmia, notează healthline.com. Calmant de calibru al sistemului nervos, talpa-gâștei induce un somn odihnitor, contribuie la o revenire mai rapidă după accidentul vascular și previne spasmul cerebral. Se poate administra sub formă de ceai, preparat din o linguriţă cu plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă 250 ml apă fierbinte. După zece minute în care vasul a stat acoperit, infuzia se poate consuma, îndulcită cu miere. Ideală împotriva tulburărilor de somn, a stărilor de agitație și a anxietății, planta are efect și în cazuri de meteosensibilitate, schimbând starea de spirit. Totodată, talpa-gâștei este benefică femeilor aflate la menopauză, ameliorând stările de nervozitate, angoasele și reducând bufeurile.
Aliat redutabil contra Parkinson
Plină de antioxidanți, talpa-gâștei protejează organismul de efectele radicalilor liberi și implicit de instalarea afecțiunilor neurodegenerative, cel mai semnificativ efect observându-se în preveni- rea bolii Parkinson. Talpa-gâștei se poate administra sub formă de tinctură, la recomandarea și în dozele prescrise de specialist. Preparatul se obține din 20 de linguri cu plantă mărunţită la 500 ml alcool alimentar de 50 de grade, lăsate la macerat timp de două săptămâni, într-un loc călduros, în recipient care se închide ermetic. După acest răstimp, tinctura se filtrează și se depozitează în sticluțe mici, închise la culoare.
