de Ştefania Băcanu şi Gabriela Comşa

Troscotul, cunoscut în popor şi ca iarba găinilor sau moţul curcanului, este o buruiană deloc pretenţioasă, care creşte în orice curte unde există verdeaţă, pe marginea drumurilor, chiar şi cele bătătorite şi uscate, pe terenuri virane, pajişti, dar şi în zonele de câmpie. În Antichitate, se folosea în tratarea diareei, a bolilor respiratorii şi oprirea sâgerărilor. Azi, are mult mai multe întrebuinţări, inclusiv în cosmetică.

Remediu contra gastritei, are efect antidiareic

La prima vedere, troscotul este o plantă oarecare ce serveşte, deseori, ca hrană pentru animale şi păsările de curte. Dincolo de acest aspect, este alcătuit din substanţe cu adevărat miraculoase şi proprietăţi curative. Cu un bogat conţinut de flavonoide, tanini, substanţe cu efect antidiareic, astringent şi mineralizant, troscotul este un remediu excelent împotriva gastritei, ulcerului, bolilor ginecologice şi hipertensiunii arteriale. În acest scop se utilizează ceaiul de troscot. Câte o cană, seara şi dimineaţa, de preferat între mese, timp de o lună. De regulă această cură este bine a se repeta o dată la şase luni. De asemenea, printre substanţele sale active se regăsesc şi acidul silicic, vitamina C, grăsimi, cantităţi de ulei esenţial, dar şi săruri minerale necesare organismului uman.

Graţie siliciului organic, accelerează formarea calciului în oase

Troscotul se recoltează în perioada înfloririi, din mai până în septembrie, iar în scop medicinal, se utilizează doar partea înaltă a plantei. Unele dintre cele mai grave afecţiuni în care buruiana-minune joacă rol adjuvant sunt holera, insuficienţa cardiacă sau cancerul. Este folosit în diete, obezitate şi în situaţiile în care celulita a scăpat de sub control. Este indicat sucul din iarba proapătă, în oricare dintre cazuri. Se culeg frunzele tinere, se zdrobesc şi se storc printr-un tifon. Se amestecă cu apă, conţinutul se împarte în trei, şi se bea după mesele principale. Timp de 30 de minute de la consumare, nu se mai bagă nimic în gură. Pentru persoanele anemice sau aflate în convalescenţă, sucul are un efect mineralizant. Tratează bolile aparatului locomotor şi osteoporoza, graţie siliciului organic, ce ajută la formarea calciului în oase. În acest caz, se recomandă tinctura, preparată din 20 g troscot uscat, pus la macerat în 100 ml alcool, timp de o săptămână. Se filtrează şi se pune în frigider pentru şase zile. Apoi, se depozitează în sticluţe şi se consumă în fiecare dimineaţă, câte o linguriţă, pe stomacul gol, o lună.

În unele zone din ţară, se foloseşte chiar şi în bucătărie la salate, ciorbe sau supe creme

Stopează căderea părului

Datorită acidului salicilic, troscotul este un foarte bun antiinflamator, cu rol cicatrizant. De aceea, se foloseşte şi extern. Este un foarte bun dezinfectant, în cazul plăgilor deschise, varicelor sau flebitelor. Frunzele de troscot se spală foarte bine, se zdrobesc şi se aplică pe rană sau pe zona afectată, cât timp este nevoie sau până trece plaga. La fel se întâmplă şi în cazul bolilor de piele, cum ar fi acneea. Aceasta dispare în doar câteva zile de la utilizarea sucului de troscot. În situaţia în care părul capilar cade în cantităţi mari, se recomandă decoctul de frunze uscate, obţinut din patru linguri cu plantă uscată fiartă în 500 ml apă, timp de 30 de minute. Clătiţi-vă părul după spălare şi repetaţi procedura cel puţin o dată pe săptămână, timp de 30 de zile.