de Elena Şerban

Deşi cei mai mulţi dintre noi ştim că micsandrele sau micşunelele sunt plante decorative, iată că există o specie - micsandra ruginie - ce are reale capacităţi terapeutice.

Are efecte bactericide şi fungicide
Aceasta face parte din familia Brassicaceae, are frunze păroase, lanceolate, pe tulpini înalte de 30-45 cm, cu flori mari portocalii-arămii formate din patru petale. Planta înfloreşte primăvara, din martie până în iunie, şi se dezvoltă în locuri luminoase, ce beneficiază de umiditate medie. Florile pot avea culoarea roşu sau violet. De la micsandra ruginie se folosesc în scop terapeutic frunzele şi florile, datorită conţinutului lor în glicozide (cheirotoxina, cheirozida, cheirolina), enzime (mirozinaza), tanin, uleiuri volatile şi săruri minerale. În timp ce cheirolina are efecte bactericide şi fungicide, cheirozida are proprietăţi cardiotonice. De asemenea, uleiurile eterice din flori sunt antivirotice, uşor sedative şi emenagoge.

Stimulează apariţia fluxurilor menstruale întârziate
Cele mai utilizate preparate realizate din micsandra ruginie sunt infuzia şi ceaiul, ce se obţin atât din flori, cât şi din frunze.
Infuzia se prepară din două linguriţe cu frunze uscate, două linguriţe cu flori uscate, opărite cu o jumătate de litru de apă. Preparatul se consumă de două ori pe zi (jumătate dimineaţa, jumătate seara). După administrare se va observa că stimulează apariţia fluxurilor menstruale întârziate şi calmează manifestările nervoase ce o preced (mult hulitul sindrom premenstrual). Ceaiul de micşunele ruginite vă scapă de herpes, constipaţie, afecţiuni cardiorenale, dar şi de edem.
O infuzie concentrată de miscandră ruginie (patru linguri cu plantă uscată, opărite cu o cană cu apă clocotită) combate treptat herpesul genital.