de Ştefania Băcanu şi Daniel Şuta
Floarea miresei sau ipcărigea, așa cum mai este numită, este o plantă care se folosește intern și extern pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Are acțiune expectorantă, diuretică, cicatrizantă, tonică și antireumatică. În scop medicinal, se folosesc rizomii și rădăcinile groase, bine uscate.
Adjuvant în caz de anemie
Floarea miresei acționează foarte bine în cazul afecțiunilor respiratorii, a bronșitei, gripei și faringitei. Specialiștii recomandă infuzia, preparată dintr-o linguriță cu plantă, adăugată la 200 ml apă fiartă. Se acoperă vasul și se lasă zece minute. Se bea câte o cană în fiecare seară, cu o linguriță cu miere, timp de șapte zile. Pentru efecte pe termen lung, se fac două cure pe an, toamna târziu și primăvara devreme. Floarea miresei este un excelent adjuvant și în cazul bolilor de ficat, al gutei sau al anemiei. Planta se poate consuma sub orice formă, dar pentru un tratament mai rapid, se recomandă capsulele pentru că au o concentrație mai mare. Câte două pe zi, dimineața și seara, după masă, timp de 30 de zile. Dacă afecțiunea este mai înaintată, se poate repeta tratamentul, după o pauză de o lună.
Luptă cu ulcerațiile cutanate
Datorită proprietăților cicatrizante, floarea miresei este un excelent adjuvant în vindecarea anumitor afecțiuni ale pielii, cum ar fi eczemele, rănile, ulcerațiile cutanate și chiar furinculoza. Specialiștii recomandă utilizarea plantei prin compresare, spălături locale cu ceai sau sub formă de pulbere. Ceaiul se prepară dintr-o linguriță cu plantă uscată și 250 ml apă clocotită. După ce s-a răcit, se înmoaie o compresă sterilă și se tamponează zona afectată de câteva ori pe zi, cât timp este nevoie, până la vindecare. Pulberea este mai puternică și este indicată în cazul ulcerațiilor sau a furinculozei. Astfel, se zdrobesc bine 20 g rizomi, cu ajutorul unui morjar, iar praful obținut se presară pe rană. Se repetă până se închide rana.