de Simona Soare Ghișea şi Daniel Şuta
Arbust întâlnit în America, Asia şi Europa, călinul poate atinge o înălţime de patru metri şi este folosit atât în scop decorativ, cât și fitoterapeutic. Planta este cunoscută în popor sub denumirea de „bulgăre de zăpadă” și reprezintă un ajutor prețios în stres și în dureri de cap, fiind utilizată și la ameliorarea afecțiunilor cardiovasculare.
Stopează hemoragiile abundente
Călinul crește în zonele de câmpie, în păduri, liziere, dar şi în zonele de munte. În scop medicinal, se recoltează tulpinile tinere și scoarța ramurilor. Aceasta din urmă este utilizată în industria medicamentelor, pentru obținerea unor extracte cu efect calmant și hemostatic, datorită conținutului de viburnină, tanin, flavonoide, substanțe rezinoase, esteri ai acidului valerianic și amidon. Scoarța se recoltează primăvara, înainte ca planta să înflorească, și se usucă în straturi subțiri, în aer liber. Din trei kilograme de scoarță proaspătă se obține un kilogram de produs uscat. Arbustul are proprietăți astringente, diuretice, antispastice, sedative, antiinflamatoare, antidismenoreice, hipotensive, cardiotonice şi laxative. Preparatele din scoarță de călin calmează crampele şi spasmele musculare. Datorită acţiunii astringente, acestea reduc pierderile excesive de sânge din perioada menstruaţiei. În durerile menstruale puternice, fitoterapeuții recomandă extractul din muguri de călin asociat cu extractul din mlădițe de zmeur. Se administrează câte 2 ml din ambele extracte, în puțină apă, dimineața, înainte de masă, timp de maximum trei luni. Preparatele din călin sunt recomandate şi în bolile cardiovasculare, pentru întărirea muşchiului inimii şi pentru prevenirea infarctului miocardic. În astfel de afecțiuni, este indicat decoctul. Ceaiul se prepară din două linguriţe cu scoarţă mărunţită, ce se pun în 250 ml apă. Se lasă zece minute la fiert, apoi se strecoară. Se consumă două căni pe zi.
„Scut” împotriva infarctului miocardic
Remediile fitoterapeutice pot fi folosite şi ca tonic pentru sistemul nervos, acestea fiind eficiente în special pentru cei care suferă de hipertensiune arterială. Ele au un rol important în relaxare, întărind sistemul imunitar şi atenuând durerile de cap, atunci când emoţiile puternice sau stresul vă copleşesc. Tinctura se prepară dintr-o parte de coajă măcinată şi din cinci părţi de alcool alimentar de 70 de grade. Se păstrează ermetic închisă şi se agită zilnic, timp de 15 zile, după care se strecoară. Se administrează câte o linguriţă de trei ori pe zi, înainte de mese, diluată cu puţină apă. Preparatele pe bază de călin se mai pot folosi în tratarea bufeurilor, colicilor, durerilor abdominale, gastritelor hiperacide, răcelilor, transpiraţiei excesive și tusei. Fitoterapeuții recomandă ca durata curelor cu remedii pe bază de călin să nu depăşească șapte zile într-o lună.
Fructele se pot folosi şi la dulciuri
Consumul de căline în stare crudă este periculos, pentru că poate provoca diaree și vărsături. În țările nordice, călinele sunt lăsate la uscat, apoi zdrobite și amestecate cu miere și utilizate în aluaturile unor prăjituri. Fructele călinului sunt grupate în ciorchini de culoare roşie. Pentru a putea beneficia de aroma și de proprietățile acestora, cel mai indicat ar fi să le consumați preparate sub formă de marmelade, jeleuri, tarte și prăjituri, întrucât toxicitatea lor dispare prin gătire. Totodată, fructele mai pot fi folosite și sub formă de colorant. Acestea trebuie să fie foarte bine coapte, pentru a vopsi fibrele naturale în nuanţe de roşu. În tradiția populară, călinele fierte se administrau împotriva vărsatului.