de Simona Soare Ghișea şi Daniel Şuta
Plantă medicinală cu multiple efecte tămăduitoare, calapărul este recunoscut pentru eficiența sa în afecțiunile cutanate. De asemenea, acesta reprezintă un remediu valoros în refacerea podoabei capilare, dar și în gestionarea unor suferințe interne, având proprietăți antiinflamatoare, calmante, cicatrizante, diuretice, stomahice și antispastice.
Remediu în afte bucale
De la această plantă perenă, se recoltează părțile aeriene care se utilizează în scop fitoterapeutic. Calapărul se culege atunci când este înflorit, adică în lunile iulie, august și septembrie. Recoltarea trebuie să se facă dimineața, după ce roua s-a ridicat. Infuzia de calapăr este eficientă în tratarea crampelor abdominale și paraziților intestinali. În plus, ajută la combaterea răcelilor și a tusei persistente. Infuzia se prepară simplu: două linguriţe cu plantă mărunţită se vor pune în 250 ml apă clocotită. Ceaiul se acoperă pentru zece minute, apoi se strecoară. Se pot bea până la trei căni pe zi. Fiind bogat în tanini, substanţe amare, acid fosforic și colină, ceaiul mai este administrat în boli ale ficatului, în afecţiuni digestive, afte bucale, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, leziuni bucale, plăgi greu vindecabile.
Minunat în reglarea menstruației
Calapărul este foarte eficient în tratarea calviției. Atât ceaiul, cât și tinctura se aplică pe pielea capului, până la refacerea podoabei capilare. Infuzia se aplică pe păr de două ori pe săptămână. Cu tinctură, se va masa pielea capului de două ori pe zi. Ulterior, pentru întreținere, se vor face doar spălăturile săptămânale cu ceai. Nu doar că tinctura și infuzia de calapăr stimulează creșterea părului, ci previn și căderea acestuia. Această plantă are efecte benefice și în reglarea menstruației. Fitoterapeuții recomandă tinctura, administrată cu două zile înainte de menstruație. Tratamentul naturist va fi continuat pe toată perioada menstruației și se va întrerupe la finalizarea acesteia. Pentru tinctură, este nevoie de o parte de plantă mărunţită la cinci părţi de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide ermetic sticla şi se păstrează la temperatura camerei agitând des. Amestecul se strecoară după 15 zile. Se pot folosi câte 10-15 picături de trei ori pe zi, diluate în 100 ml apă. Calapărul poate fi găsit de obicei în grădini, fiind considerat pe bună dreptate un odorizant natural. În plus, fiind o plantă aromatică, se poate folosi în bucătărie, pentru asezonarea preparatelor culinare.
Vine de hac panariţiului
Calapărul a fost cunoscut și cultivat din cele mai vechi timpuri. Cataplasmele cu frunze proaspete sunt eficiente în tratarea rănilor și a furunculelor. Planta era utilizată în trecut ca leac împotriva panariţiului, o infecție a pielii ce afectează unghia. Zona infectată era legată cu ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată, busuioc şi frunze de calapăr. Rădăcina pisată a acestei plante, înmuiată în oțet, se punea pe pântece contra herniei. În Țara Oașului, calapărul fiert se administra extern împotriva tuberculozei osoase, o afecțiune ce afectează coloana vertebrală, oasele lungi și articulațiile. Decoctul era consumat de tinerele mame ca întăritor și ca să oprească pierderile de sânge după nașterea copilului. În mai multe zone din țară, oamenii se spălau pe cap cu decoct de calapăr, pentru a trata durerile. Mai mult, ceaiul se ținea în gură, fiind considerat un remediu împotriva aftelor și durerilor de dinți.