de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna

Menta calului este un soi de mentă sălbatică, cunoscută în popor și sub numele de izmă proastă sau puterea omului. Pe lângă mirosul plăcut pe care îl are, planta este și un remediu împotriva anumitor afecțiuni.

Luptă „la baionetă” cu cancerul pancreatic

Menta calului, planta sălbatică ce are gust și miros puternic, inconfundabil, ajută și în tratarea unor afecțiuni grație complexului de vitamine și a uleiurilor esențiale din compoziție. Menta calului are proprietăți antiseptice, depurative și antispastice. De aceea, este un remediu excelent în calmarea durerilor stomacale și în vindecarea infecțiilor gastrointestinale. Se recomandă câte o cană cu ceai, dimineața, pe stomacul gol, dintr-o linguriță cu plantă la 200 ml apă, timp de șapte zile. De asemenea, menta calului previne accidentul vascular și luptă pentru combaterea cancerului, în general cel pancreatic, mamar și cel hepatic. În cazul acestor afecțiuni, se administrează o combinaţie în proporţii egale de uleiuri volatile de mentă, de lavandă și de rozmarin. Din amestecul obținut se iau câte trei-patru picături, de trei ori pe zi, în cure de două luni.

Leac şi pentru acnee

În cazul afecțiunilor renale, menta calului se folosește sub formă de infuzie sau de tinctură, ce vă este mai la îndemână. Efectul este același. Dacă alegeți infuzia, preparați-o din două lingurițe cu plantă și 250 ml apă clocotită, la care adăugați trei picături de ulei volatil. Acest amestec îl consumați integral dimineața pe stomacul gol, timp o săptămână. Planta se folosește și în uz extern, fiind un remediu foarte bun împotriva acneei și a petelor pigmentare. Se folosește sub formă de infuzie și se aplică la nivelul pielii cu ajutorul compreselor sterile. Acestea se pun direct pe piele și se lasă 10-15 minute să acționeze. Menta calului are efecte antiinflamatoare şi antiiritative și elimină anumite bacterii de la nivelul pielii.