de Elena Şerban

Schinelul este o plantă de cultură ce creşte pe soluri diferite, mai ales pe cele umede şi cu conţinut ridicat de calciu. Pentru scopuri medicinale, de la schinel sau scaiul binecuvântat, cum mai este denumit, se utilizează părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi. Se recomandă să se culeagă planta numai pe vreme frumoasă, de la înălţimea de 8-10 cm deasupra solului, după ce s-a ridicat roua. Planta conţine principii amare (cnicină şi benedictină), dar şi ulei volatil, substanţe polinice, mucilagii, tanin, dar şi săruri minerale.

Combate infecţiile respiratorii
Planta are efecte stomahice, diuretice, coleretice, antimicrobiene, antifungice şi hipoglicemiante.
Datorită principiilor amare, preparatele pe bază de schinel produc o creştere a secreţiei gastrice, îmbunătăţind digestia. De asemenea, ele sunt indicate în gastrite, afecţiuni hepatobiliare, anorexii, constipaţii cronice, dar şi în infecţii respiratorii însoţite de tuse. Infuzia de schinel măreşte pofta de mâncare, având şi acţiune depurativă şi febrifugă.
Băile cu infuzie de schinel sunt foarte bune în caz de arsuri, degerături.

Ceai pentru uz intern
Opăriţi o lingură cu plantă uscată şi mărunţită cu 250 ml de apă clocotită. Se lasă în vas acoperit zece minute, se strecoară, se îndulceşte şi se bea cu 30 de minute înainte de mesele principale.

Tinctură tonică
Amestecaţi 20 g de plantă uscată cu 100 ml de alcool de 70°. Lăsaţi la macerat şapte-opt zile şi consumaţi câte 40 de picături în apă sau în vin înainte de mese.

Decoct din vin
Puneţi la macerat 50 g de flori uscate, într-un litru de vin, două-trei zile. Apoi fierbeţi decoctul zece minute. Lăsaţi la răcit şi puneţi lichidul într-un recipient închis ermetic. Se beau câte trei pahare pe zi. Atenţie! Un pahar nu trebuie să aibă mai mult de 100 ml!
Băi contra hemoroizilor
Preparaţi un decoct concentrat dintr-un pumn mare de frunze proaspete, fierte într-un litru de apă. Turnaţi decoctul în apa în care faceţi baie.

Infuzie şi alifie pentru uz extern
Preparaţi o infuzie din trei linguriţe cu plantă opărită într-o cană cu apă. După ce s-a răcit înmuiaţi o cârpă uscată în preparat şi aplicaţi pe zonele afectate de arsuri, degerături, tăieturi şi ulceraţii ale pielii.
Pentru alifie amestecaţi 50 g de pulbere de plantă cu 100 g de vaselină şi de lanolină. După ce se omogenizează, alifia se foloseşte pentru a cicatriza fisurile de pe sâni, ulcerele şi ulceraţiile cutanate.