de Roxana Istudor şi Carmen Bădulescu

Mic arbust din zonele temperate ale Americii Latine, ipeca nu a putut fi aclimatizată nicăieri altundeva, dar proprietățile sale medicinale seculare au ajuns în Europa odată cu vechii exploratori și astfel, planta a intrat pe lista vindecătorilor naturali cunoscuți.

Favorizează producerea sucurilor gastrice

Potrivit literaturii de specialitate, ipeca este cunoscută din timpuri străvechi datorită numeroaselor sale proprietăți terapeutice. Rădăcina uscată și rizomul plantei sunt sursele produselor medicinale utile. Indienii brazilieni apreciau ipeca drept remediu împotriva dizenteriei, iar această informație a fost adusă în Europa de misionarii portughezi. Ca urmare, emetina, derivată din rădăcină, este folosită de mai bine de un secol pentru a trata acest dezechilibru intestinal, scrie drugs.com. Pe de altă parte, preparatele naturiste cu ipeca sunt considerate eficiente în calmarea afecţiunilor stomacale, întrucât compușii din această plantă favorizează producerea sucurilor gastrice. Pudra de ipeca s-a dovedit utilă secole la rând pentru a induce transpirația la debutul răcelii și gripei, iar cantități mici de extract au fost încorporate în siropurile de tuse care se comercializează în prezent, pe lanțurile de magazine de profil, pentru calitățile expectorante. Este binecunoscut faptul că planta fluidifică secreţiile mucoaselor arborelui bronşic. Preparatele naturiste din rădăcini de ipeca s-au dovedit extrem de eficiente în tratarea afecţiunilor respiratorii, ajutând la eliminarea mucozităţilor pulmonare şi susținând curăţarea căilor respiratorii.

Elimină elementele care generează intoxicații sau otrăviri accidentale

Prin tradiție, ipeca a fost utilizată pe scară largă și sub formă de sirop, ca un emetic puternic și eficient, care, provocând vărsături, scapă organismul de toxine. Emetina, una dintre principalele componente active ale plantei, induce acest efect în 15 până la 60 de minute, eliminând elementele care generează intoxicații sau otrăviri accidentale. Fiind foarte puternică, planta se folosește în doze mici în preparatele naturiste. De pildă, pentru a obține un ceai de ipeca, se utilizează plantă uscată cât un bob de mazăre, peste care se toarnă o cană cu apă fierbinte. Se poate consuma după cinci minute de infuzare.

Folosirea acestei plante pe termen scurt pe cale orală nu prezintă riscuri majore pentru organism, dar efectele secundare ce se pot resimţi în cazul supradozării sunt vărsăturile, greaţa, starea de ameţeală, iritaţiile stomacale, creşterea tensiunii, dificultăţi respiratorii şi accelerarea ritmului cardiac

Eficientă în cazuri de alcoolism

Preparatele naturiste pe bază de ipeca ajută și la echilibrarea organismului în caz de dereglări produse de alcoolism. Dozele recomandate de specialist din această plantă au efect atât la nivel fizic, cât şi psihic. Pentru prepararea unei tincturi de ipeca, se utilizează 20 grame de pudră din rădăcină şi 100 ml acool cu concentrație de 70%. Întrucât preparatul are în compoziţie alcool, aceasta se poate consuma numai de adulţi, în dozaj de 5-10 picături, de maximum trei ori pe zi, la recomandarea unui specialist.