de Anda Postolache

Ceaiul de chimen are proprietatea de a combate spasmele, crampele stomacale şi intestinale. Este recomandat în balonări, indigestii, diaree şi, în plus, stimulează lactaţia mamelor care alăptează.

Excelent în enterocolite
Cunoscut încă din vechime pentru efectele sale benefice asupra sănătăţii, chimionul (cum i se mai spune popular) este cultivat la scară mare încă din vremea lui Carol cel Mare. De fapt, şi în zilele noastre, cea mai mare parte a chimenului este obţinută din culturile dirijate de om, nu din flora ce creşte în mod spontan.
Ceaiul de chimen este bun şi în tulburările menstruale, în timp ce uleiul extras din seminţele chimenului, în amestec cu cel extras din anason, coriandru şi fenicul, se ia cu puţin zahăr după crizele grave de dizenterie şi de enterocolită.

Reţete tămăduitoare
Modul de folosire pentru fiecare preparat medicinal pe bază de chimen este următorul:
Ceaiul sau infuzia: două linguriţe cu seminţe măcinate de chimen la o cană cu apă clocotită (250 ml), se lasă cinci minute la infuzat, se strecoară şi se beau două-trei ceşti pe zi;
Decoctul: o linguriţă cu vârf de seminţe măcinate se pune într-o cană cu apă, se fierbe cinci minute, se strecoară, şi se bea produsul pe stomacul gol;
Extractul: trei-patru linguri cu seminţe mărunţite se pun în 500 ml de alcool rafinat de 38-40 de grade, se lasă două săptămâni la loc însorit. Se iau 10-15 picături pe o linguriţă de zahăr.