de Ana-Maria Cocea

Denumită oficial Althaea officinalis, nalba mare creşte şi vegetează din luna martie până în noiembrie. Planta preferă solurile umede şi creşte la câmpie şi pe lângă apele curgătoare şi bălţi. Mai poate fi văzută lângă ziduri vechi, pe lângă drumuri, în parcuri etc.

Cu toate că este la îndemâna oricui, nu mulţi sunt cei care cunosc proprietăţile binefăcătore ale „banalei” plante. De la nalbă se utilizează în scopuri curative frunzele, florile şi rădăcinile. Florile şi frunzele se culeg până la uscarea lor, chiar şi acum, în septembrie, deoarece prin uscare mucilagiul (substanţă cleioasă) se pierde şi este mai bine să se utilizeze nalba proaspăt culeasă.

Macerarea la rece din nalbă mare este ideală în cazul tuselor, bronşitei, laringitei, traheitei sau al afecţiunilor rinichilor (nefrite, pielite, uretrite). Se prepară dintr-o lingură cu rădăcină şi 200 ml de apă, la temperatura camerei, timp de 25 de minute, iar după strecurare se adaugă un vârf de cuţit cu bicarbonat de sodiu, pentru a nu produce iritaţii stomacale. Cantitatea se bea fracţionat, în trei-cinci reprize în decursul unei zile. De asemenea, rădăcina nalbei, ţinută în gură, înlătură răguşeala, iar la copii se foloseşte pentru a favoriza apariţia dentiţiei.

Combate furunculoza
Decoctul de nalbă mare se realizează din 20 g de rădăcină la 100 ml de apă rece, ce se fierb timp de 20 de minute. Decoctul se utilizează sub formă de gargară, în afecţiuni ale gâtului (laringite, traheite) şi ale aparatului genital feminin (se fac spălături vaginale). De asemenea, se pot face cataplasme din două linguri cu frunze puse în 250 ml de apă clocotită, împotriva furunculozei (boală de piele caracterizată printr-o erupţie simultană sau succesivă a mai multor furuncule, din cauza unui focar stafilococic).