de Flori Pintea şi Daniel Şuta
Barba-împăratului este o plantă originară din Mexic, iar în România se foloseşte mai mult pentru ornament, deoarece nu i se cunosc proprietăţile terapeutice, purgative drastice şi vermifuge. În realitate, este o plantă excelentă în tratamentul reumatismului, al bolilor de piele sau al problemelor gastrice.
Împiedică edemul pulmonar
Barba-împăratului se mai numeşte şi „Floarea de la ora 16”, pentru că, de regulă, atunci înfloreşte şi rămâne deschisă până spre dimineaţă. Preferă pământul argilos, fertil, cu multă luminozitate. Este o plantă de o frumuseţe rară, datorită coloraturii florilor, deseori, bicolore, în combinaţii spectaculoase, care vă bucură privirea. Dincolo de acest aspect, barba-împăratului, are efecte terapeutice nebănuite. În scop medicinal, se folosesc rădăcinile ajunse la maturitate, sub formă de decoct. Acest tratament ajută pacienţii care suferă de afecţiuni pulmonare şi împiedică un eventual edem. Se aleg două rădăcini mai groase, uscate bine, se dau pe răzătoare şi se lasă la înmuiat într-un litru de apă rece. După câteva ore, se pun la fiert, în aceeaşi apă, şi se lasă pe foc, până dau de trei ori în clocot. Se lasă la infuzat până se răceşte, apoi se strecoară. Cantitatea obţinută se bea gradat, pe parcursul unei zile, iar procedeul se repetă pentru încă şase zile.
Elimină viermii intestinali
Pentru stomac şi dureri abdominale, barba-împăratului este cel mai bun medicament. Acţionează rapid şi împiedică recidiva. De exemplu, în cazul viermilor intestinali, a teniei, a constipaţiei, sau a altor probleme stomacale, infuzia din această plantă este recomandată chiar şi de unii medici, dacă este făcută cum trebuie. Adică, dacă nu se respectă timpul de infuzare, concentraţia substanţelor active poate fi distrusă. Infuzia propriu-zisă poate dura de la câteva minute până la o jumătate de oră, iar în cazul nostru, specialiştii recomandă minimum 30 de minute, având în vedere că se foloseşte rădăcina plantei, de preferat uscată, care este mai dură. Aşadar, se pune la fiert, în 400 ml apă deja clocotită, o linguriţă rasă şi se lasă pe foc un minut. Apoi se stinge, se acoperă vasul şi se lasă la infuzat conform recomandării. După ce s-a răcit, se bea îndulcit cu o linguriţă cu miere. Tratamentul se face pe o perioadă de 30 de zile, în cazul teniei, sau al altor probleme mai grave, iar ca prevenţie, se poate bea o cană cu ceai pe săptămână.