de Mariana Borloveanu

De la uleiurile esențiale de culoarea ambrei, foarte puternic aromate, până la bobițele alb-gălbui de tămâie frumos mirositoare, acestea toate sunt dar din darul magilor, tămăduind trupește și sufletește în egală măsură. Monahul Filotheos (medalion) din Țara Sfântă, un călugăr viețuitor în Pustiul Carantania, care pe când trăia în lume a fost medic într-un spital din Atena, mi-a povestit despre puterea vindecătoare a acestor sfințenii dăruite de Bunul Dumnezeu. Preparatele obținute din nard, smirnă și tămâie au o putere terapeutică despre care puțină lume știe. Câteva dintre acestea sunt darul nostru de Crăciun pentru toți cei aflați în suferință.

Uleiul de nard înlătură anxietatea

Planta de nard (Nardostachys jatamansi) crește în îndepărtata Himalaya, fiind cunoscută de mii de ani. Dincolo de frumusețea și gingășia florilor care seamănă cu cele de valeriană, rădăcina este factorul terapeutic cel mai important. Din aceasta se obține un ulei esențial puternic parfumat, cu un gust iute foarte pronunțat. Uleiul de nard este un tonic neuroprotector de excepție, ameliorând stresul și crizele de isterie, ajutând în egală măsură la tratarea epilepsiei, a tahicardiei, tulburărilor de somn, cât și în inflamațiile de natură gastroenterologică. Fiind foarte puternic, pentru uz intern nu se va folosi niciodată ulei concentrat de nard, ci doar acela cu adaos de alte câteva uleiuri. Părintele Filotheos spune că vechii călugări puneau 2 picături de ulei de nard pe o bucățică de pâine uscată și o mâncau dimineța și seara, înainte de masă. Acesta era leacul perfect împotriva oboselii și a durerilor de cap, dar acționa foarte bine și pentru înlăturarea anxietății și a atacurilor de panică. Monahul pustnic mi-a dat rețeta după care se prepară cel mai autentic ulei terapeutic cu nard. Pentru obținerea acestuia avem nevoie de mai multe sortimente de uleiuri esențiale: 3 picături de ulei esențial de nard, 2 picături de ulei esențial de lavandă, 2 picături de ulei esenţial de ylang-ylang, 35 ml ulei de migdale, 1 picătură de ulei esențial de portocală amară (Citrus aurantium). Se amestecă toate acestea, agitându-se energic înainte de fiecare administrare. După o cură de o săptămână cu ulei pe pâine uscată, starea de oboseală dispare, reglându-se în același timp și tulburările de ritm cardiac. Uleiul cu nard poate fi folosit atât intern, cât și în uz extern, fiind folosit ca și calmant, prin masarea tâmplelor și a încheieturilor de la mâini.

Unguent cu tămâie împotriva durerilor reumatice

Tămâia (Boswellia serrata) face parte dintre simbolurile de cult, fiind un aromant natural folosit în toate religiile din vremuri străvechi. Răspândirea fumului şi a mirosului îi însoţeşte pe creştini la toate sfintele slujbe ale Bisericii, contribuind la starea de bine și pace a sufletului. Leacurile cu tămâie se practică de secole în mănăstirile din întreaga lume. De la fumigațiile practicate în vederea calmării psihicului și a problemelor respiratorii, până la relaxarea musculară și osoasă, tămâia simplă sau în anumite combinații este foarte utilă în problemele de sănătate. Având un bogat conținut de compuși activi, tămâia are proprietatea de a controla nivelul de inflamație din corp, reducând durerile asociate afecțiunilor articulare, redând mobilitatea și flexibilitatea articulațiilor. Părintele Filotheos are o rețetă proprie de preparare a unui unguent antireumatic: se macină fin 10-20 g tămâie pură, peste care se adaugă 2 lingurițe cu ceară de albine și 100 ml ulei de cocos. Se amestecă totul până la omogenizarea completă și se păstrează în frigider, până la utilizarea întregii cantități. Unguentul se foloseşte dimineața și seara, aplicându-se pe zona dureroasă și masându-se ușor, până când intră în piele. Acest leac antiinflamator și analgezic reduce atât durerea, cât și inflamația, după o administrare de două săptămâni.

Tinctura de smirnă ajută la calmarea stărilor gripale, a tusei şi a febrei

Magii care au venit să se închine Fiului lui Dumnezeu I-au adus în dar aur, smirnă şi tămâie: „Şi intrând în casă,

L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; şi căzând la pământ, I s-au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă“ (Matei 2, 11)

Stimulent cerebral pe bază de smirnă

Mirtul (Commiphora myrrha) este un arbust cu frunze ceruite, cărnoase și foarte frumos mirositoare, din care se extrage un ulei iute la gust, dar foarte plăcut mirositor. Fructele sunt mici și negre cu un însemnat conținut de uleiuri volatile și tanin. Smirna este o rășină galbenă, care se obține prin incizarea scoarței mirtului. Aceasta se scurge prin incizia respectivă și se colectează în recipiente speciale, deschise, fiind lăsată la uscat timp de 90 de zile, până când se pietrifică. Se folosește ca atare sau se macină în vederea obținerii leacurilor și a parfumurilor. Vechii evrei considerau mirtul un semn de păstrare a vremurilor bune, cele pe care Mântuitorul Hristos le-a făgăduit omenirii. „Și a zis Ezdra: «Duceți-vă de căutați, în munte, crengi de măslin sălbatic, de mirt, de finici și de tufari, și faceți corturi, așa cum este scris»” (Neemia 8, 14-15). Pornind de la acest verset biblic, ajungem la israeliții care dintotdeauna, la sărbători și-au împodobit casele cu crenguțe de mirt. Creștinii consideră mirtul, acest arbust întotdeauna verde, ca simbol al biruinței asupra morții și din acest motiv, plantează acest arbust pe morminte. Ca remediu naturist, tinctura de smirnă este un excelent stimulent cerebral, ajutând în același timp la calmarea stărilor gripale, a tusei și a febrei. Pentru obținerea acesteia se dizolvă 10 g smirnă în 100 ml alcool de 90 de grade și se lasă la macerat timp de zece zile, după care se filtrează și se păstrează la rece. Tratamentul durează trei-cinci zile, administrându-se câte 20 de picături dizolvate în 50 ml apă sau ceai, după mesele principale.