de Mariana Borloveanu

Fascinantul finic (Phoenix dactylifera), cultivat de mii de ani în Africa, Asia, America de Sud, a fost aclimatizat pe alocuri și în Europa. Acest arbore exotic, din familia palmierilor, este cunoscut pentru fructele sale dulci, care abundă în vitamine și minerale. Datorită proprietăților vitaminizante, energizante, nutritive și antioxidante, curmalele sunt folosite în tratarea asteniei, a oboselii cronice, dar și a tulburărilor digestive. Maica Salomea (medalion) de la Mănăstirea Eleon, de pe Muntele Măslinilor, din Ţara Sfântă, a trăit 92 de ani, înlocuind consumul de zahăr cu sirop natural obținut din curmale. Aceste fructe dulci sunt o adevărată binecuvântare pentru organism, în principal ajutând afecțiunile cardiovasculare, digestive, dar și pentru întărirea imunității.

Finicul este numit pe bună dreptate „arborele vieții”

Pe lângă frumusețea plantațiilor de finic, acest arbore foarte înalt (25-30 m) a fost dintotdeauna un simbol atât în religie, cât și în viața socială. Încă din Antichitate, curmalul a fost considerat ca simbol al fertilității, la egipteni, în timp ce la cartaginezi era încrustat pe monedele vremii, iar la poporul grec era ornamentul care predomina în motivele florale de pe țesături, până la coloanele din piatră și sculpturile din lemn de măslin. Nu era nicio festivitate de la care să lipsească aranjamentele cu frunze de finic. Numit la acea vreme „arborele vieții” finicul era recunoscut ca tămăduitor al tuturor bolilor. Fructele finicului, curmalele, pot fi consumate atât în stare crudă, cât și uscate sau conservate, iar din aceste fructe se poate face un suc energizant sau o pastă care poate fi folosită ca leac sau, pur și simplu, în diverse combinații culinare. Și astăzi, dar și cu secole în urmă, în gospodăriile crescătorilor de animale din Asia, se prepara o licoare pentru cai, măgari sau capre. Aceasta se obținea prin scoaterea sâmburilor din interiorul curmalelor, sâmburi care erau ținuți în apă clocotită, până la răcirea completă a acesteia. Animalele care beau acea apă de sâmburi nu se îmbolnăveau niciodată.

Vindecă anemiile severe

Curmalul este folosit în întregime, dar cele mai valoroase sunt fructele, care pot fi consumate pe tot parcursul anului. Până în prezent se cunosc în jur de 200 de soiuri de curmal, fiecare dintre acestea având un anumit conținut de zahăr și culori de la galben-auriu, până la brun-roșcat. Fructele ajunse la maturitate se aseamănă ca formă cu măslinele, dar la unele soiuri, aceste sunt ceva mai mari. Două dintre aceste specii sunt cele mai căutate: curmalul japonez și curmalul virginian. Alături de alte fructe puternic zaharate, precum stafidele și smochinele, curmalele sunt considerate „fructele vieții”. Denumirea acestora este legată de faptul că sunt extrem de hrănitoare. Curmalele, proaspete sau uscate, sunt adevărate depozite de vitamine, minerale și antioxidanți. La fel de mare este și aportul de minerale, semnificative fiind cantitățile de fier, magneziu, potasiu, seleniu, calciu, mangan sau fosfor. Toate acestea fac din curmale, un fruct cu proprietăți terapeutice de excepție, tratând afecțiuni precum anemiile severe, disfuncționalități ale aparatului digestiv, reglarea metabolismului, fluidizarea sângelui, întărirea imunității și a sistemului nervos. Două cure pe an cu aceste fructe deshidratate, încetinesc procesul evolutiv al leucemiei. O cură trebuie să dureze 90 de zile, consumând câte trei fructe, de trei ori pe zi, la o jumătate de oră după mesele principale.

Siropul stimulează buna funcționare a inimii

Siropul obținut din fructe de curmal este unul dintre îndulcitorii bogați în nutrienți, fiind apreciat pentru abundența pectinei din compoziție, ceea ce contribuie mult la funcționarea normală a sistemului muscular și cardiovascular. Fructoza, la rândul ei, ajută la satisfacerea nevoii de dulce a organismului, aducând beneficii prin creșterea imunității și prin  normalizarea digestiei. Deși se găsește și în comerț, siropul de curmale făcut în casă este mai sigur și mai gustos. Măicuțele de la Eleon au propria lor rețetă de sirop, folosind doar câteva ingrediente: 1 kg curmale deshidratate, fără sâmburi, 2 litri de apă și un praf de sare. Se taie curmalele în bucăți mici și se pun într-un bol de sticlă. Peste acestea se toarnă o jumătate de litru de apă fiartă în prealabil timp de zece minute, lăsându-se apoi la hidratat pentru o oră. Între timp se fierbe și restul de apă, iar după ce dă în clocot se pune deoparte până la răcirea completă, după care se adaugă peste curmale și apa din bol. Se pasează totul cu ajutorul unui blender, până la obținerea unei paste fine, omogenă. După aceea se aşază un tifon într-o strecurătoare deasă, prin care se pasează bine amestecul obținut. De obicei rămâne cam 1 litru de lichid, peste care se adaugă un praf de sare, se amestecă bine și se pune totul la fiert într-o cratiță cu fundul dublu, mai întâi la foc potrivit, apoi la foc mic timp de 30-40 de minute. După aceea se dă deoparte și se toarnă fierbinte în borcane sterilizate. Se acoperă cu un prosop gros, până la răcirea completă, apoi se păstrează în frigider, chiar și câteva luni. Folosirea îndelungată a siropului de curmale ajută la buna funcționare a aparatului cardiovascular.

Normalizează valorile colesterolului

Persoanele de vârsta a treia ar trebui să consume curmale cel puțin de două ori pe săptămână. Ideal ar fi ca aceasta să se întâmple în zilele de post, respectiv miercurea și vinerea, când organismul este privat de proteină animală și are mai multă nevoie de vitamine și minerale. Se iau cinci curmale de mărime medie și se pun cu o seară înainte într-un pahar cu apă de izvor, lăsându-se la înmuiat până dimineața. Se mănâncă toate pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun. Datorită conținutului ridicat de potasiu, o cură de minimum trei luni, ajută în normalizarea valorilor colesterolului, ducând astfel la o bună funcționalitate a sistemului cardiovascular.

Pasta întreţine sănătatea colonului

Dincolo de gustul extrem de plăcut al curmalelor, acestea au proprietăți care echilibrează problemele digestive, datorită conținutului mare de fibre și aminoacizi. Pentru o digestie optimă și un colon sănătos, călugării folosesc pasta de curmale, pe care o prepară după o rețetă proprie. Pentru obținerea acesteia aveţi nevoie de 10 curmale de mărime medie, deshidratate și o cană cu apă de izvor. După ce se scot sâmburii, fructele se acoperă cu apa ținută la temperatura camerei și se lasă la hidratat timp de cinci ore. Se pasează apoi cu ajutorul unui blender, ca și la siropul de curmale, de data aceasta compoziția fiind mult mai consistentă. Pasta astfel obținută se pune în borcane de sticlă, care se închid ermetic și se păstrează în frigider, cel mult o săptămână.