de Roxana Istudor şi Daniel Şuta
Plantă cu frunze verzi consumată în gastronomia mediteraneană primăvara, în post, dar nu numai, susaiul este și un terapeut al naturii, care generează un efect tonic asupra organismului și, în același timp, este util în tratarea unor afecțiuni.
Alungă migrenele
Susaiul a fost consumat din cele mai vechi timpuri, fiind menționat încă din secolul I d.Hr. Primele direcții de utilizare au fost contra problemelor de ordin digestiv. Prin efectele sale astringente și acțiunea stomahică, planta tratează diareea, gastrita și disconfortul abdominal, iar compușii descoperiți de știință în susai au efect protector asupra ficatului, stimulând funcțiile acestui organ. Pe de altă parte, folosit sub formă de infuzie, preparată din o lingură cu plantă la o cană cu apă fierbinte, susaiul are efect de reducere a febrei generate de răceli de sezon și, în același timp, calmează piroza - senzație de arsură în gât și piept cauzată de iritația esofagului. Totodată, prin tradiție, lichidul lăptos extras din plantă a fost utilizat secole la rând pentru a trata dependența de opiu.
Folositor în anemie
Prin tradiție, susaiul folosit în gastronomie este considerat un excelent aliment energizant, mai ales în perioadele de post. Pe de altă parte, planta este folosită pentru declanșarea menstruațiilor întârziate și este creditată cu proprietatea de a trata o mare varietate de infecții, de la salmonella la cele urinare. Cu efect ușor sedativ, susaiul induce un somn odihnitor, iar vitaminele din această plantă țin la distanță anemia. Extern, susaiul este folosit sub formă de cataplasmă din frunze proaspete, zdrobite, împotriva ulcerelor și inflamațiilor oculare, iar decoctul de plantă întreagă, preparat după indicațiile specialistului, este util împotriva hemoroizilor. De asemenea, susaiul se poate procura și utiliza sub formă de unguent, pentru vindecarea rănilor superficiale.