de Adrian Barna şi Adrian Pătrăuceanu
Talpa mâței, căreia i se mai spune sunătoarea de munte, floarea patului sau parpian, are efecte benefice în afecţiuni pulmonare și respiratorii, precum și în cele ale ficatului și bilei. În scop terapeutic se utilizează rizomii și vârfurile tinere, abia înflorite, care conțin taninuri, substanţe amare, săruri minerale și ulei volatil. Cel mai des se folosesc sub formă de ceai, infuzie sau ulei esențial.
Ține diabetul sub control
Intern, talpa mâței se folosește pentru tratarea infecțiilor virale, a gripei, a bolilor bronho-pulmonare și a durerilor de piept, cauzate de tuse. În astfel de situații, este preferat ceaiul pectoral. Pentru cei care se confruntă deseori cu astfel de afecțiuni, este indicat să facă două cure pe an cu ceai de talpa mâței, primăvara și toamna, minimum 10 zile, câte o cană seara, înainte de culcare. 25 g plantă se pun la fiert în 250 ml apă. Se dă într-un clocot, se oprește focul și, după ce s-a răcit, se consumă neîndulcit. Pentru diabetici, planta este un foarte bun adjuvant în a ține boala sub control. Fierbeți o jumătate de linguriță cu talpa mâței în 250 ml apă și adăugați o jumătate de linguriță cu sâmburi de măsline pisați. Se bea neîndulcit, în fiecare seară, timp de șapte zile și, de preferat, și dimineața, pe stomacul gol. Repetați cura, la fiecare trei luni pentru rezultate rapide, pe termen lung.
Uleiul esențial potoleşte tusea
Talpa mâței este unul dintre cele mai bune remedii în caz de răceală, gripă, otită sau laringită, afecțiuni generate, de obicei, de anumiți viruși. Conform statisticilor, cel puțin două persoane din zece suferă o dată pe an de infecție respiratorie care vine cu tuse, febră și transpirație abundentă. Astfel, pentru cei care aleg tratamentele naturiste, specialiștii recomandă uleiul esențial de talpa mâței care ameliorează tusea, senzația de usturime din gât, dar și stările febrile sau durerile din piept. Astfel, într-un vas de 300 ml cu apă clocotită se pun 2-3 picături de ulei esențial pentru inhalație. Pacientul stă cu fața deasupra vasului și inspiră pe nas vaporii emanați, având capul acoperit cu un prosop, pentru ca efectul să fie maxim. Procedura se face seara, după ce v-ați asigurat că nu mai aveți niciun motiv să ieșiți afară, de două-trei ori pe săptămână. Tot pentru tuse, în cazul celor care nu suportă bine inhalațiile, se folosește ceaiul de talpa mâței, o linguriță cu plantă combinată cu 10 g cimbrișor sau ghimbir, la 300 ml apă. Se dă în clocot o dată, se stinge focul și se lasă la răcit. Se bea neîndulcit, câte o cană seara, șapte zile consecutiv.
Vindecă ulceraţiile pielii
Preparatele din talpa mâţei se folosesc și în tratarea unor afecţiuni dermatologice, cum ar fi ulcerațiile pielii, eczemele sau petele pigmentare. În astfel de cazuri, se folosește cataplasma, obținută din macerarea plantei foarte bine uscată. Se macină cu ajutorul unui morjar și pulberea obținută se aplică pe zona cu probleme. Se lasă să acționeze cel puțin 30 de minute. În cazul rănilor, se compresează cu infuzie de talpa mâței, mai concentrată. La 200 ml apă clocotită, adăugați două lingurițe cu plantă. După ce s-a răcit, înmuiați pansamentul steril în ceai și aplicați-l pe rană. Repetați procedeul de două-trei ori pe zi, până la vindecare.