de Roxana Istudor şi Gabriela Comşa
Condiment apreciat în toată lumea, maghiranul este și un star al medicinei tradiționale, grație unui cumul de proprietăți terapeutice care evidențiază această plantă, considerată de secole un vindecător universal.
Leac pentru sinuzită
Multitudinea de efecte benefice asupra organismului pe care le generează maghiranul este reflectată de numeroasele preparate terapeutice care au în centru această plantă. De exemplu, potrivit cercetărilor derulate de oamenii de știință, frunzele tinere şi florile de maghiran sunt bogate în uleiuri volatile, acizi graşi, triterpene, substanţe flavonoide, vitamina A, C, fire, calciu şi substanţe chimice cu efect antiinflamator. Proprietăţile plantei sunt sedative, antiinflamatoare, antiseptice, antispastice şi carminative. Uleiurile volatile din această plantă acţionează rapid asupra bronhiilor, îndepărtând secreţiile în exces şi inflamaţiile. Ca urmare, este calmată tusea persistentă și este ușurată respirația. Preparatele cu maghiran, în special pulberea, obținută prin râșnirea fină a frunzelor şi florilor uscate de plantă, s-au demonstrat eficiente în cazuri de răceală, bronşită, sinuzită, viroze respiratorii şi alte afecţiuni ale plămânilor.
Elimină gazele intestinale
Maghiranul a relevat, pe parcursul cercetărilor, un conținut de excepție de vitamine şi minerale, ceea ce se traduce printr-o susținere a activității celulare. Potrivit rezultatelor studiilor, maghiranul are un tablou de substanțe benefice care recomandă condimentul în timpul iernii, pentru susținerea organismului și prevenirea stărilor de slăbiciune generate de un consum mai redus de legume și fructe proaspete. În același timp, maghiranul este eficient în cazurile de indigestie, crampe abdominale şi alte afecţiuni ale intestinelor, atenuând stările de greaţă şi ajutând la eliminarea gazelor intestinale și a toxinelor. Pe de altă parte, maghiranul acţionează rapid şi eficient asupra sistemului nervos, ajutând la sintetizarea serotoninei, responsabilă cu starea de relaxare. Infuzia de maghiran se obţine prin amestecarea unei linguri cu părţi uscate şi măcinate ale plantei - frunze, tulpini şi flori - cu 250 ml apă clocotită. Se acoperă vasul şi se lasă la infuzat pentru 15 minute, apoi se strecoară şi se consumă.
Proprietăţile maghiranului sunt sedative, stomahice, antiinflamatoare, antiseptice, antispastice şi carminative
Flavonoidele din maghiran contribuie la neutralizarea radicalilor liberi, diminuând stresul oxidativ care stă la baza instalării unor boli cronice grave
Susţine buna circulaţie sangvină
Uleiul cu extracte de maghiran a fost utilizat şi de sportivii antici greci, pentru calmarea durerilor musculare datorate efortului intens, iar în zilele noastre, oamenii de știință au confirmat acest efect puternic, explicându-l prin prezența în această plantă aromatică a unor principii active specifice, resimţite rapid de sistemul muscular. Masajul cu ulei de maghiran este renumit pentru acțiunea sa calmantă asupra musculaturii tensionate. Totodată, maghiranul poate fluidifica sângele, mărind astfel elasticitatea vaselor sangvine. Curele naturiste cu maghiran îmbunătăţesc circulaţia, împiedică depunerea colesterolului şi scad considerabil riscul de atac vascular cerebral. Planta se poate utiliza sub formă de tinctură, obținută prin amestecarea a 50 g maghiran uscat cu 200 ml alcool alimentar. Se agită bine recipientul şi se lasă la macerat timp de două săptămâni, apoi se strecoară şi se depozitează în sticle sterile. Se consumă 25-30 de picături, înainte de masă.