de Anda Postolache

Calomfirul este o plantă aromatică, dar şi decorativă, cu un important rol terapeutic. Îi priesc locurile însorite, are aspectul unor tufişuri de formă rotundă şi înfloreşte pe parcursul întregii veri.

Combate aerofagia
În fitoterapie se folosesc partea aeriană a plantei şi uleiurile volatile, bogate în substanţe: flavone, carotenoide, derivaţi fenil-propanici, taninuri şi substanţe amare. Pentru tratamente se prepară sub formă de infuzie şi de decoct. Indicaţiile calomfirului sunt în direcţia tratării litiazei biliare şi urinare, a dischineziei biliare, pentru atenuarea aerofagiei şi meteorismului, asteniei şi bronşitei. De asemenea, persoanele care suferă de colici abdominale pot apela la calomfir. Se beau două căni cu infuzie pe zi.

Cicatrizează rănile
Pentru uz extern, calomfirul se utilizează sub formă de comprese cu decoct, în cazurile de ulceraţii cutanate, răni diverse (fiindcă planta are o acţiune cicatrizantă demnă de luat în seamă) şi furuncule.
Bărbaţii care încep să chelească pot să utilizeze infuzia de calomfir în modul următor: seara, înainte de culcare, udă o bucăţică de vată în infuzie călduţă şi se dau pe toată zona afectată. Dimineaţa spală locul şi după o vreme se vor observa îmbunătăţiri.
Pentru ulceraţii ale cavităţii bucale se ţine în gură, de mai multe ori pe zi, timp de câteva minute, infuzie de calomfir.
În gastronomie, calomfirul se utilizează la condimentarea şi la aromatizarea salatelor.

Datorită componentelor sale, calomfirul are efect antispastic, carminativ, cicatrizant, diuretic, anticataral şi stomatic