de Ana-Maria Cocea

Coaja de ulm se recoltează de pe lujeri la începutul lui aprilie, înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. La câteva minute după recoltare, coaja se mărunţeşte cât mai bine şi apoi se lasă la înmuiat (timp de 12 ore) într-un pahar cu apă, la care se adaugă 100 mililitri de alcool medicinal de 90 de grade. Din preparatul de coajă de ulm se ia câte o linguriţă de patru ori pe zi, în cure de 30 de zile.

Indicată şi în cazul leucemiei
Remediul este folosit în mediul sătesc primăvara, pentru ,,curăţarea sângelui”, adică pentru o serie de boli generate de intoxicarea organismului din timpul iernii, vindecând diferitele forme de anemie, precum şi tulburările de coagulare a sângelui. Scoarţa de ulm mai este indicată pentru temuta leucemie! În cazul acestei boli crunte se fac tratamente cu tinctură sau cu un extract apos de ulm, cu o durată de minimum trei luni. Produsul se obţine astfel: într-o cană cu apă plată se pun două linguriţe cu scoarţă de ulm bine mărunţită (trebuie avut grijă, pentru că este foarte aţoasă şi tare), se lasă să macereze timp de 12 ore, după care se filtrează. Lichidul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în altă cană cu apă până scade la jumătate, iar apoi se lasă să se răcească. În final se combină cele două extracte, obţinându-se aproximativ o cană şi jumătate cu preparat, ce se consumă pe parcursul zilei. Cunoscătorii de medicină naturistă sunt de părere că preparatul stopează dezvoltarea celulelor albe în sânge.