de Mariana Borloveanu

- Ceaiul de urzică este recunoscut pentru efectele sale vitaminizante şi energizante

Urzica este răspândită pe tot cuprinsul ţării, fiind găsită pe lângă garduri, case sau în pădure. Ea creşte în cantităţi însemnate în jurul ruinelor şi în locuri unde s-a depozitat bălegar. Înfloreşte începând cu luna iunie până toamna târziu. Se spune că face bine la orice şi nu dăunează la nimic. Fiind foarte apreciată ca remediu terapeutic, se întrebuinţează toată planta.

Trebuie culeasă cu mâna
De la urzică se foloseşte toată partea aeriană sau frunzele şi florile separate. Frunzele tinere de urzică se culeg întotdeauna prin rupere cu mâna, perioada optimă fiind lunile martie şi aprilie. Florile se adună în luna iunie, iar rădăcina, în perioada în care urzica ajunge la maturitate. Plantele se pot recolta şi prin cosire, dar această metodă nu este recomandată.

Revigorează trupul
Această plantă minunată conţine aminoacizi, substanţe glucidice, steroli, cetone, ulei volatil, substanţe grase, provitamina A, vitamine (C, B12 şi K), săruri de calciu, magneziu, fier, siliciu, acid pantotenic, acid folic, clorofilă, protoporfirină, beta caroten şi fosfaţi. Are efect antianemiant, mucilaginos, diuretic, depurativ, astringent, antiseptic şi antimicrobian. Ceaiul este recunoscut pentru efectele sale energizante şi vitaminizante, fiind recomandat cu precădere în curele de avitaminoză - este hemostatic şi hipoglicemiant în amestec cu frunze de dud şi cu teci de fasole. Tincturile din rădăcini şi tulpiniţe proaspete dizolvă calculii renali, iar în reumatism şi gută au o putere spectaculoasă de ameliorare.
Siropul este recomandat în problemele de demineralizare, anemie şi hipertensiune arterială, având şi un puternic efect detoxifiant.
Pulberea din rădăcină se foloseşte cu foarte bune rezultate în tratamentul regenerării părului şi în diverse afecţiuni dermatologice capilare.

Favorizează circulaţia sangvină
Un leac mănăstiresc, preluat de o mare parte dintre noi, este şi cel prin care urzicile rezolvă problemele supărătoare ale circulaţiei periferice. În acest scop, primăvara, când urzicile sunt fragede şi mai puţin iritative, se practică mersul pe ele desculţ, acest lucru favorizând circulaţia sângelui. De asemenea, atât mâinile, cât şi picioarele vor fi atinse cu mănunchiuri de plante timp de vreo zece minute. Metoda poate fi cu succes practicată şi în calmarea durerilor sciatice.
Articulaţiile afectate de reumatism se pot trata, la fel de eficient, cu banala urzică. În acest caz, frunzele proaspăt culese se aplică direct pe articulaţia afectată, după care se înfăşoară o faşă elastică. După un sfert de oră se îndepărtează urzicile şi se poate simţi, o dată cu iritaţia puternică, o încălzire ce va duce în scurt timp la calmarea durerilor.