de Eugenia Golub

Brusturele (Petasites officinalis) poate fi întâlnit pe întregul teritoriu al ţării, mai des creşte pe maluri de râuri şi pâraie, în locuri umede, în şanţuri şi liziere. Mai poate fi văzut în apropierea locurilor cu bălegar, în jurul izvoarelor şi uneori în zone de câmpie. Popular mai este denumit şi broscălan, buedea-ciumei, captalan, gulă-de-baltă, lipan şi smântânică.

Micşorează calculii biliari
În scop terapeutic, de la brusture se folosesc numai rădăcinile proaspete. O linguriţă rasă din aceasta se pune peste noapte la macerat în 250 ml de apă, se încălzeşte dimineaţa şi se strecoară. Ceaiul este diuretic şi sudorific şi se bea călduţ, una-două ceşti pe parcursul unei zile. Cel sudorific se recomandă în caz de febră, insuficienţă respiratorie, artrită, gută şi epilepsie. De asemenea, are proprietatea de a stimula funcţiile renale şi cutanate şi scade concentraţia zahărului din sânge.
Este indicat şi în unele boli de ficat, deoarece reduce calculii biliari.

Frunzele se pun pe zone cu reumatism
Frunzele mari şi proaspete se aplică sub formă de comprese atât pe entorse, luxaţii, pe zona unde s-a instalat reumatismul, cât şi pe orice arsură, ulceraţii canceroase şi plăgi ce ustură. Frunzele zdrobite sunt bune contra muşcăturilor de şarpe sau înţepăturilor de insecte.
Folosit intern şi extern, brusturele vindecă acneea, furunculoza, diferite eczeme şi alte boli ale pielii (psoriazis, impetigo).
În caz de amigdalită şi gingivită se clăteşte gura cu ceaiul prezentat mai sus. Fiertura mai ajută şi la creşterea părului.