de Mariana Borloveanu

Trufandalele de sezon sunt de o varietate de netăgăduit şi au invadat tarabele pieţelor într-o cromatică aparte. Ridichea roşie, pe care o mai cunoaştem sub numele de ridiche de lună sau de primăvară, are un gust răcoritor şi uşor picant şi este o adevărată binefacere pentru organismul împovărat de toxine.

Un remediu din Evul Mediu
Adusă din zona centrală a Asiei, ridichea roşie a fost cultivată şi în Egiptul Antic, unde era considerată un energizant incontestabil. Există mărturii conform cărora, în timpul construirii marii Piramide Keops, sclavii erau hrăniţi cu ceapă, usturoi şi ridichi, care le dădeau putere şi le rezolvau diverse probleme de sănătate. Medicii greci şi romani recomandau curele cu ridichi roşii, pentru curăţirea organismului şi stimularea poftei de mâncare. Pe lângă rolul energizant, acestea erau folosite la curţile regale ale Evului Mediu, ca leac de mare taină, pentru combaterea otrăvirilor.

Elimină fermentaţiile intestinale
Cea mai cunoscută varietate de ridiche roşie are rădăcina mică şi rotundă sau uşor alungită, este de culoare roşie sau roz şi are pulpă albă şi gust uşor picant. O garanţie a valorii sale energizante este dată de compoziţia chimică: apă - 95 g, calciu - 39 mg, sodiu - 59 mg, potasiu - 240 mg, fosfor - 29 mg, proteine - 0,8 g, lipide - 0,1 g, glucide - 1,8 g, fibre alimentare - 1, 3 g, fier - 0,9 mg, tiamină, riboflavină, niacină (B3 sau PP), vitamina C - 18 mg, vitamina B6 şi acid folic. Energia calorică este de-a dreptul impresionantă - 11 kcal. În alimentaţie, rădăcinile şi frunzele sunt folosită în scop culinar şi terapeutic. Este un bun aperitiv, deoarece stimulează pofta de mâncare şi producţia de sucuri gastrice. Are proprietăţi antirahitice şi antiseptice, fiind un drenor hepatic natural, acţionează favorabil în litiaze biliare şi reumatism şi are rol de a elimina atât fermentaţiile intestinale, cât şi demineralizarea.

Frunzele, eficiente în congestia pulmonară
Deşi în mod frecvent folosim rădăcina de la ridiche, este bine să ştiţi că frunzele ei sunt mai bogate în vitaminele A, B1, B2 şi C. Cu o mireasmă amară şi picantă şi având o energie neutră, acestea dau rezultate deosebite în tratarea congestiei pulmonare şi a durerilor faringo-laringiene. Frunzele se pot folosi de obicei crude, în salate de sezon, în amestec cu alte crudităţi, având efect antitoxic şi depurativ.

8 tratamente de succes

Iată opt probleme care pot fi rezolvate cu ajutorul ridichilor roşii:
- eliminarea toxinelor şi echilibrarea proceselor imunitare pot fi rezolvate prin consumarea a zece linguri cu suc de ridichi roşii, băute zilnic, pe stomacul gol;
- pentru degajarea căilor respiratorii, prin expectoraţie, se consumă 10-20 de ridichi pe zi în salate cu ceapă verde;
- pietrele de la vezica biliară sau rinichi se elimină după consumarea a şapte-opt linguri cu suc de ridichi roşii;
- sunt de mare ajutor în cazul migrenelor, calmând durerile şi stările de excitabilitate cerebrală;
- înlăturarea colitei de putrefacţie şi stimularea vezicii biliare pot fi rezolvate printr-o cură de zece zile cu salată de ridichi, amestecate cu ulei presat la rece şi oţet de mere;
- sucul obţinut din ridichi roşii proaspăt culese, în amestec cu suc de ghimbir şi băut la intervale de două ore, poate trata laringita acută;
- sucul proaspăt de ridichi îndepărtează intoxicaţiile digestive;
- chiar şi cele mai cumplite senzaţii de greaţă pot fi înlăturate prin consumarea pe stomacul gol a trei sau patru ridichi crude.