de Mariana Borloveanu

Socul este absolut mirific prin mireasma pe care florile sale albe sau verzi-gălbui o degajă la început de iunie. Atât în folclorul românesc, dar şi în cel european, socul este considerat o miraculoasă plantă de leac. Calităţile terapeutice ale socului sunt apreciate încă din Antichitate, florile plăcut aromate ale acestuia fiind foarte căutate pentru calităţile lor vindecătoare. Recoltarea lor se face când inflorescenţa este perfectă şi nu se scutură.

Limonada, bună la psoriazis
Sucul obţinut din florile parfumate ale socului se recomandă mai ales vara, fiind eficient în curele de dezintoxicare.
Ingrediente: 1 kg zahăr brun, 10 flori de soc mari, 4-5 lămâi, 150 g zahăr pentru caramel, 8 litri de apă de izvor.
Mod de preparare: Zahărul brun se fierbe timp de 15 minute cu 3 litri de apă, obligatoriu de izvor, şi cu zeama de la o lămâie. Amestecul obţinut va fermenta mai repede fără drojdie de bere, pentru că oricum are propriile drojdii sălbatice, care se găsesc în aerul din mediul înconjurător. Se pune totul într-un borcan de 10 litri, completând cu restul de apă rece, zeama şi coaja de la trei lămâi şi cele zece flori de soc. Se caramelizează 150 g zahăr, pentru culoare, iar când începe să se formeze spuma deasupra se stinge cu 1/2 litri din lichidul pregătit. Se lasă apoi la fiert, până când se topeşte caramelul, după care se adaugă în borcan şi se amestecă bine. Acesta se acoperă cu un tifon, pentru ca lichidul să fermenteze trei-patru zile, amestecându-l cu o lingură de lemn, de trei-patru ori pe zi. Datorită faptului că nu s-a adăugat drojdie de bere, limonada va avea un gust mai plăcut şi se va păstra mai bine. După ce compoziţia a devenit puţin sifonată, se strecoară prin tifon dublu, cu un strat subţire de vată deasupra şi se toarnă în sticle, care se vor astupa foarte bine cu dop de plută legat cu sfoară. Sticlele se vor pune la rece imediat. Când se deschide sticla, limonada spumează precum şampania. Se poate păstra la rece chiar şi trei-patru luni. Se pot consuma trei-patru pahare pe zi.
Efecte benefice: Prin acţiunea sa depurativă şi antiinflamatorie articulară, socul este utilizat cu succes în tratamentul şi profilaxia reumatismului şi a gutei. Efectul său depurativ îl recomandă în tratamentul alergiilor, dermatozelor atopice, acneei sau psoriazisului. În cazul unor edeme, în cistite sau litiază urinară, este un remediu adesea folosit.

Ceaiul, un laxativ natural
Datorită principiilor sale active, ceaiul de soc are certe proprietăţi laxative şi diuretice, provocând transpiraţie intensă, scădere în greutate şi eliminarea toxinelor.
Ingrediente: flori de soc uscate
Modul de preparare: Se fierb în clocot 200 ml de apă plată, la care se adaugă trei linguriţe cu flori de soc uscate şi mărunţite. Se acoperă cana timp de zece minute, lăsându-se ceaiul la infuzat. După aceea se strecoară şi se bea fierbinte, neîndulcit. Se recomandă consumul a trei căni pe zi, băut cu înghiţituri rare. O cură completă poate dura şase-opt săptămâni.
Efecte benefice: Ceaiul de soc este un laxativ uşor, care nu creează dependenţă. Infuzia de soc poate fi folosită ca adjuvant pentru îndepărtarea gripei, a bronşitelor sau a virozelor. Este sudorifică, antitusivă, expectorantă, diuretică, laxativă, galactogogă (stimulează laptele la femeile care alăptează). Ceaiul de soc poate fi folosit ca laxativ, fiind recomandat persoanelor care suferă de constipaţie cronică de origine nervoasă sau poate fi recomandat ca adjuvant în tratamentul bolilor de plămâni.

Extractul din fructe, indicat în ciroze
Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind considerate mai degrabă medicament decât aliment. Fructele socului conţin acizi şi zaharuri, dar şi vitamina C şi vitamine din complexul B.
Ingrediente: 250 g fructe uscate de soc, 1,300 kg zahăr brun, 150 ml alcool rafinat, 2 litri apă plată, 2 lămâi, facultativ, câteva flori de soc.
Mod de preparare: Înainte de toate, se prepară un extract: în 2 litri de apă plată se fierb fructele de soc uscate şi se adaugă alcoolul. Extractul, care are o culoare foarte intensă, se filtrează şi apoi se adaugă zahărul. Se fierbe compoziţia obţinută până când capătă consistenţa siropului de dulceaţă. Spre sfârşitul fierberii se adaugă zeama celor două lămâi. Pentru a obţine un gust mai plăcut se pot adăuga în extractul din fructe de soc şi câteva flori de soc, dar pentru asta se mai strecoară o dată. Se obţine un sirop vâscos, închis la culoare, care se administrează înaintea celor trei mese principale, câte o lingură la adulţi şi câte o linguriţă la copii.
Atenţie! Dacă depăşiţi doza recomandată, puteţi avea senzaţii de vomă, arsuri la stomac sau dificultăţi în respiraţie.
Efecte benefice: Extractul din fructe de soc este un bun laxativ, asigurând un tranzit intestinal optim, astfel încât toxinele intestinale nu se acumulează în organism. Fiind un puternic detoxifiant este recomandat în afecţiunile severe ale ficatului şi chiar în ciroze.

Vinul dizolvă grăsimile
Dacă sucul de soc este o limonadă dulce acidulată, puţin ne mai lipseşte să obţinem un vin aromat, slab alcoolizat şi foarte plăcut la gust.
Ingrediente: 8-10 inflorescenţe proaspete sau uscate, 6 litri apă, 1 kg zahăr, sucul şi coaja rasă de la o lămâie, 2 linguri zahăr pentru caramelizat, 100 ml oţet din vin.
Mod de preparare: cele zece flori de soc se pun într-un borcan mare (de aproximativ 10 litri). Peste acestea se toarnă un sirop obţinut din apa în care s-a dizolvat complet zahărul. După aceea se leagă la gură borcanul cu un prosop curat, deasupra căruia se mai pune o farfurie. Se lasă acoperit la temperatura camerei timp de 48 de ore, amestecând de trei-patru ori pe zi cu o lingură de lemn. Se strecoară apoi lichidul printr-un tifon şi se adaugă un sirop, care s-a obţinut din cele două linguri de zahăr caramelizat şi care s-a stins cu trei linguri cu apă. Se amestecă totul până la omogenizarea totală. La sfârşit se pune oţetul, apoi se toarnă în sticle de 1 litru, astupate cu dopuri de plută. Se păstrează la rece.
Efecte benefice: Spre deosebire de celelalte vinuri, vinul de soc este mai slab şi are proprietăţi terapeutice nebănuite. Prin consumarea unui pahar cu vin la fiecare masă de prânz se vor dizolva toate grăsimile nedorite şi răufăcătoare, iar circulaţia sangvină va fi considerabil îmbunătăţită. Vinul de soc este recunoscut pentru proprietăţile lui tonifiante şi depurative.