de Eugenia Golub

Măcrişul-iepurelui se găseşte în pădurile de foioase şi conifere şi conţine mari cantităţi de vitamine A, C, D şi E, complex de vitamine B, K, P, U, betacaroten, calciu, fier, siliciu, magneziu, sulf, zinc, cupru şi potasiu.

Indicat la tumori
Măcrişul-iepurelui se foloseşte doar în stare proaspătă. Ceaiul se obţine prin opărirea unei linguri cu frunze proaspete la o jumătate de litru de apă. Este indicat în tulburările hepatice şi digestive uşoare şi în pirozis (arsuri la stomac). Pentru aceste boli, ceaiul se bea răcit, câte două ceşti zilnic. Împotriva icterului, a erupţiilor cutanate şi a viermilor intestinali ori a nefritei se bea aceeaşi doză, dar caldă.
Din măcrişul-iepurelui se prepară şi un suc proaspăt, ce tratează diverse afecţiuni grave. Acesta se face din frunzele plantei, ce se storc foarte bine, şi este recomandat în cancerul incipient la stomac şi în toate tumorile şi ulceraţiile canceroase, interne şi externe. În aceste cazuri se recomandă trei-cinci picături, o dată pe oră, diluate în apă sau în ceai din plante. Extern se aplică direct pe ulceraţiile canceroase. Pentru tratamentul extern al cancerului de piele, sucul se prepară cu infuzie de tătăneasă. Se pun comprese pe plăgi de patru-cinci ori pe zi.

Util în boala Parkinson
În boala Parkinson sunt indicate doze de trei-cinci picături de suc proaspăt pe oră, adăugate într-o infuzie de coada-şoricelului. Cantitatea de ceai în care se dizolvă picăturile trebuie să fie de cel puţin trei ori mai mare decât acestea. În acelaşi timp se fricţionează şira spinării cu suc proaspăt obţinut din măcrişul-iepurelui, dar alternativ şi cu tinctură de coada-şoricelului. Florile de coada-şoricelului se lasă la macerat, la soare, în rachiu de secară sau de fructe timp de două săptămâni.
În astenie şi stări de inapetenţă se vor consuma suc proaspăt de măcriş şi frunze sub formă de salată, pentru întărirea organismului. Inflamaţiile gurii şi ale gingiilor sunt tratate tot cu suc proaspăt, prin clătirea gurii de patru-cinci ori pe zi, prima oară dimineaţa, înainte de periajul dinţilor.

Atenţie! Măcrişul este contraindicat celor cu litiază renală (mai ales cu oxalaţi), boli grave de plămâni, astm, sensibilitate gastrică şi artrită. În doze mai mari de 100 de grame pe zi duce la ameţeli, lipsă de calciu şi leziuni renale. În astfel de cazuri se fac spălături gastrice, purgative, apoi se administrează calciu