de Elena Nedelcu
Un remediu cât se poate de natural, dar neobişnuit şi posibil cunoscut de puţină lume este cenuşa. Încă din cele mai vechi timpuri, strămoşii noştri foloseau pulberea rezultată din arderea lemnului, pentru vindecarea sau ameliorarea bolilor, pentru dezinfectarea apei, ca îngrăşământ şi chiar la fabricarea săpunului natural.
Întrebuinţată de strămoşii noştri
Cenuşa de lemn, coceni de porumb, paie de cereale sau frunze uscate are un înalt conţinut de potasiu, calciu, magneziu, zinc şi alte minerale esenţiale. Din păcate, în zilele noastre nu prea mai este folosită ca remediu. Dar dacă vă întrebaţi bunicii de la ţară, sigur aceştia vă vor confirma faptul că atunci când erau tineri şi nu îşi permiteau tratamente medicamentoase foloseau cenuşa. Pentru a beneficia de efectele tămăduitoare ale ei şi pe timp de vară, obişnuiau să o păstreze în oale din lut, acoperite şi ţinute în beci, la rece.
Cea de mesteacăn opreşte căderea părului
Prin arderea lemnului de tei sau de mesteacăn se obţine o pulbere nontoxică, bună de mestecat, care ajută la îmbunătăţirea digestiei, a activităţii cerebrale, la prevenirea insolaţiei şi a infarctului pe timp de arşiţă. În caz de arsuri, presăraţi cenuşa direct pe rană, pansaţi şi lăsaţi-o să acţioneze timp de două ore şi veţi vedea că durerea se atenuează, iar rana este aproape vindecată. Cea mai cunoscută şi eficientă întrebuinţare a cenuşii vegetale este ca leac pentru căderea părului. Pentru aceasta culegeţi ramuri tinere de mesteacăn şi puneţi-le pe foc. Din coaja subţire, prin ardere, se va obţine o soluţie cu care se va unge scalpul. De asemenea, părul strălucitor şi sănătos, fără mătreaţă, se menţine astfel dacă la clătire adăugaţi în apă cenuşă din sobă.
Hipertensiunea, atenuată cu pulbere de stejar ars
Conform medicinei populare, cenuşa de stejar este un ajutor ieftin şi bun pentru tratarea hipertensiunii. Adăugaţi într-un litru de apă clocotită patru linguri cu pulbere şi lăsaţi-le să se decanteze o zi şi o noapte. Apoi, se strecoară prin tifon şi se beau câte trei linguri, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de două săptămâni. După o pauză de cinci zile, repetaţi tratamentul.
Şi prostatita (inflamaţia prostatei) se poate trata dacă infuzaţi o linguriţă cu pulbere fină de cenuşă de tei în 200 ml de apă clocotită, pentru câteva minute. Beţi amestecul o dată pe zi, timp de şapte zile.
Pentru tratarea hepatitei se face o mixtură din mai multe feluri de cenuşă. Începeţi prin arderea câtorva sâmburi de măsline, de struguri şi seminţe de cânepă. Măcinaţi apoi rădăcini de ştevie şi rostopască şi încălziţi-le într-un vas de tuci, până se carbonizează. La final, luaţi crengi de viţă-de-vie uscate de un an şi ardeţi-le la foc înăbuşit. Toate pulberile obţinute se amestecă în proporţii egale. Pentru tratament luaţi câte o lingură rasă, între mese, la trei zile. Dacă nu suportaţi gustul şi vă provoacă greaţă, ar fi indicat să adăugaţi o linguriţă cu miere.
În gingivită sunt bune resturile de viţă-de-vie
Cenuşa amestecată cu vin e indicată pentru clătirea gurii dacă suferiţi de afecţiuni gingivale sau sângerări. Iată cum se prepară: primăvara, când se taie viţa-de-vie, adunaţi crengile, uscaţi-le la soare şi ardeţi-le pe o tablă, pentru a obţine pulbere. Aveţi grijă să nu ardeţi alte lemne cu viţa-de-vie şi nici să nu amestecaţi altă cenuşă! Peste un litru de vin turnaţi zece grame de arsură, amestecaţi bine şi puneţi-o într-o sticlă care să se închidă bine. Cu această soluţie spălaţi-vă pe dinţi şi clătiţi-vă cavitatea bucală în mod regulat, înainte de culcare şi după mese, în loc de pasta din comerţ.
Pentru uz extern se recomandă băile cu leşie, care sunt extraordinar de bune pentru prevenirea şi tratarea diverselor boli. În caz de ulcer varicos, cu răni puternice şi dureroase, se foloseşte cenuşa obţinută din lemn de tei sau de mesteacăn. Cerneţi o jumătate de kilogram de pulbere şi turnaţi peste ea cinci litri de apă clocotită, apoi strecuraţi amestecul foarte bine, astfel încât să rămână doar lichid, fără suspensii solide. Puneţi soluţia într-o găleată şi introduceţi piciorul vătămat o jumătate de oră. Pentru această afecţiune se mai pot ţine pe zona cu probleme comprese cu cenuşă timp de două ore.
Dacă aveţi dureri reumatice amestecaţi într-o oală mare părţi egale de apă şi cenuşă de mesteacăn, puneţi-o pe foc mic circa 10-15 minute şi lăsaţi să infuzeze 24 de ore. După ce lichidul s-a limpezit luaţi un litru de infuzie şi turnaţi-l într-o cadă cu apă călduţă, în care veţi sta 10-15 minute.
Şi crampele, durerile de picioare sau dereglările de circulaţie sangvină se pot trata cu pulbere de stejar sau mesteacăn ars. Pentru a prepara soluţia aveţi nevoie de o găleată cu şapte litri de apă caldă, peste care veţi adăuga 100 de grame de sare şi 200 de grame de cenuşă. Introduceţi picioarele în găleată şi ţineţi-le astfel timp de 15-20 de minute.