de Elena Şerban
Brumării, grase româneşti, vineţii, Stanley sau D’Agean, mici sau mari, timpurii sau târzii... Indiferent de soiul lor, prunele sunt unele dintre cele mai bune fructe ale toamnei. Dulci, zemoase şi pline de vitamine, ele sunt preferate în special de persoanele care şi-au propus să slăbească, nu doar pentru că au un conţinut mic de calorii (o prună are doar 35 de calorii), ci şi pentru că au efect laxativ.
Tonic pentru sistemul nervos
Prunele au umplut tarabele în această perioadă, aşa că puteţi profita de efectele lor benefice asupra sănătăţii. Sunt pline de zaharuri, au 80% apă, conţin multe fibre (4 g la 100 g de fructe), minerale şi vitaminele A, B, C şi E. Pe lângă faptul că au puţine calorii, acţionează ca un tonic puternic asupra celulelor nervoase. Acest lucru e posibil graţie concentraţiei crescute de vitamine din gama B - zece prune mâncate în fiecare zi sunt suficiente pentru a acoperi toată gama acestui complex necesară într-o zi. Iată de ce aceste fructe sunt recomandate mai ales persoanelor care îşi doresc să îşi revină din convalescenţă, dar şi celor care se luptă cu episoade frecvente de depresie.
Pline cu potasiu
Tot prunele, de multe ori înlocuite pe nedrept de preferinţa pentru fructe exotice, se pot lăuda şi cu alte atuuri. Au cantităţi importante de potasiu (316 mg la 100 g de fructe), de magneziu (20 mg la 100 g de fructe) şi de antioxidanţi. De asemenea, anumite substanţe conţinute contribuie la stimularea absorbţiei fierului la nivelul tubului digestiv, împiedicând pierderea acestui mineral. Un alt mare avantaj al consumului acestor fructe de toamnă este acela că protejează împotriva degenerescenţei maculare şi a cataractei (boli ce afectează ochii).
- Prunele pot fi păstrate câteva zile în frigider sau la temperatura camerei fără să se strice. De asemenea, chiar dacă sunt consumate sub formă de gem îşi păstrează calităţile. Alte modalităţi sănătoase de a le conserva sunt uscarea şi afumarea.
Atenţie! Sunt contraindicate în cantităţi mari celor care suferă de afecţiuni renale sau ale vezicii biliare, din cauza cantităţii mari de oxalaţi.
