de Anda Postolache

După ce, în vremuri de demult, plantele erau folosite ca atare pe post de medicamente, în timp s-a ajuns la extragerea conţinutului esenţial din acestea prin prepararea unor uleiuri numite esenţiale. Acestea se obţin prin macerarea plantelor în ulei de floarea-soarelui sau de măsline, timp de patru-cinci săptămâni. Deoarece realizarea lor nu este întotdeauna simplă, se pot folosi produsele comercializate în magazinele de specialitate.

Esenţa de cimbru este antiseptică
Iată câteva dintre aceste uleiuri şi proprietăţile lor medicinale:
- uleiul de usturoi este vermifug, aperitiv şi hipotensor;
- uleiul de cimbru are efecte spasmolitice, secretomotorii şi antiseptice, acestea fiind superioare multor altor preparate;
- uleiul de coriandru şi de chimion exercită efecte spasmolitice, stomahice şi carminative;
- uleiurile de brad, de pin şi de molid sunt folosite pentru inhalaţii sau separat. Au proprietăţi liniştitoare, antiinflamatorii şi antiseptice, binevenite în tratamentul inflamaţiilor căilor respiratorii. Se mai pot utiliza şi ca aromatizant pentru băi sau deodorizant pentru încăperi. Cel de pin este un bun antiseptic şi al căilor urinare, având, de asemenea, proprietăţi diuretice;
- uleiul de fenicul exercită efecte spasmolitice şi sporeşte diureza;
- uleiul de ienupăr este folosit în inflamaţiile căilor respiratorii, contribuind la fluidizarea secreţiilor bronşice (fiind de ajutor în bronşite). S-a dovedit eficace şi în tratamentul afecţiunilor reumatismale, în acest scop fiind folosit ca aromatizant al băilor. În plus, este diuretic şi favorizează, în mod preponderent, eliminarea azotului şi a clorului pe cale renală, dar este şi hipotensor;
- uleiul de levănţică este un excelent antiseptic, diminuând flora microbiană din răni. Mai poate fi administrat şi în băi calde, făcute cu jumătate de oră sau cu o oră înainte de culcare, unde exercită efecte sedative pentru sistemul nervos şi calmează durerile determinate de migrene.

Concentratul de mentă poate înlocui apa de gură
Uleiul de mentă este folosit ca odorizant al încăperilor, dar şi pentru „parfumarea” gurii, corijând mirosul şi gustul neplăcute. Pentru această întrebuinţare, apa de gură se obţine prin dizolvarea a câteva picături într-un pahar cu apă cu care se clăteşte cavitatea bucală.
Tot uleiul de mentă este folosit şi ca inhalant în tratamentul laringitelor şi al traheitelor. Amestecul a 5 ml de ulei de mentă dizolvat în prealabil în 95 ml de alcool s-a dovedit eficace în tratamentul durerilor reumatice sau al mâncărimilor cauzate de urticarii. Pentru aceasta se foloseşte sub formă de frecţii locale.
Inhalaţia de ulei de mentă se prepară prin dizolvarea a câteva picături într-un vas cu apă fierbinte, vaporii degajaţi de această soluţie fiind adânc inhalaţi, pentru a pătrunde în laringe şi în căile aeriene superioare.

Vă scapă de bronşite

Aceste uleiuri mai pot fi folosite şi în diverse combinaţii, ceea ce le potenţează efectele. Iată două reţete din cartea „Plantele medicinale şi aromatice, de la A la Z”, de Ovidiu Bojor şi Mircea Alexan:
Pentru migrene şi guturai: ulei de mentă - 10 g, ulei de fenicul - 5 g, ulei de pin - 5 g, ulei de brad - 10 g, glicerină - 20 g şi spirt eterat - 50 g. Se amestecă şi se ung tâmplele şi fruntea de două-trei ori pe zi, dar numai după ce în prealabil aţi folosit în acele zone o cremă, pentru a preveni descuamarea pielii.
Pentru bronşite şi gripe: ulei de pin - 1 g, ulei de fenicul - 1 g, ulei de mentă - 2 g, ulei de salvie - 1 g, ulei de eucalipt - 2 g, ulei de cimbru - 1 g şi alcool etilic - 100 g. Se vor dizolva 25 de picături din acest amestec în puţină apă călduţă, îndulcită şi se va înghiţi de trei ori pe zi.