de Elena Diaconu

Cele mai importante roluri ale ficatului sunt: distribuirea şi stocarea nutrienţilor din mâncare (converteşte carbohidraţii şi proteinele în exces în acizi graşi şi trigliceride), secretă continuu bila şi filtrează toxinele din sânge, ajutând la o bună funcţionare a organismului. Uneori însă, din varii motive, se poate întâmpla ca acest organ să îndeplinească mai greu unul dintre aceste roluri. De aceea, este binevenită detoxificarea sa cu ajutorul plantelor medicinale.

Sprijină secreţia biliară
Încă din timpuri străvechi, anghinarea a fost folosită pentru menţinerea sănătăţii ficatului şi a vezicii biliare, întrucât sprijină secreţia biliară, reduce zahărul din sânge, îmbunătăţeşte apetitul şi digestia şi reglează procesul de formare a colesterolului. Ceaiul se obţine din două linguriţe cu plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de zece minute, după care se strecoară. Este recomandat să se bea cu linguriţa, înaintea meselor principale. Tratamentul poate dura trei luni, cu o pauză de zece zile. Se poate prepara şi sub formă de tinctură, care se realizează din 50 g plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Compoziţia se pune într-un recipient închis etanş, pentru a nu se evapora alcoolul, şi se ţine astfel 15 zile, timp în care se agită des.

Păpădia, eficace pentru detoxificare
Ideală pentru tratarea ficatului este şi păpădia. Aceasta acţionează ca un diuretic natural, normalizează circulaţia sângelui, măreşte secreţia glandulară, scade colesterolul şi este un drenor hepatic excelent. Rădăcina conţine substanţe minerale diverse, substanţe proteice, vitaminele B şi C şi este eficace în detoxificarea ficatului. Poate fi folosită sub formă de ceai sau de tinctură. Pentru prepararea ceaiului aveţi nevoie de una-două linguriţe cu plantă (cu rădăcină cu tot), uscată şi mărunţită, care se pun în 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de zece minute, după care se strecoară. Ceaiul poate fi consumat timp îndelungat, de câte trei ori pe zi. Tinctura se obţine din rădăcina plantei, mărunţită, peste care se adaugă 250 ml de alcool. Se ţine o cură de şapte-zece zile, timp în care se iau 15-20 de picături de două-trei ori pe zi, o perioadă lungă (una-trei luni, cu pauză de zece zile).
Atenţie! Ceaiul şi tinctura de păpădie nu trebuie luate în combinaţie cu medicamente diuretice şi hipertensive.

Pedicuţa tratează hepatitele şi cirozele
Cunoscută în popor sub denumirile de brădişor şi brânca-ursului, pedicuţa este una dintre cele mai importante plante medicinale recomandate pentru detoxificarea ficatului, având rolul de a elimina toxinele din ficat. Mai mult decât atât, ajută la tratarea hepatitelor şi a cirozelor, fiind potrivită pentru persoanele care au un sistem digestiv sensibil. Pentru prepararea ceaiului, aveţi nevoie de o linguriţă rasă cu pedicuţă, ce se opăreşte cu un sfert de litru de apă clocotită, după care se lasă la infuzat timp de cinci-zece minute. Se bea doar o cană pe zi dimineaţa, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun. Numai în cazul cirozelor hepatice sau al cancerului hepatic se pot bea două ceşti cu ceai pe zi.
Pulberea de pedicuţă este indicată în cirozele hepatice. Prepararea ei se realizează din planta uscată, care se mărunţeşte cu ajutorul unei râşniţe electrice. După măcinare, planta se cerne printr-o sită şi se depozitează în recipiente de sticlă cu capac, închise ermetic. Pentru păstrarea principiilor active, pulberea (una-două linguriţe) se ţine sub limbă timp de 15-20 de minute (cu o jumătate de oră înainte de masă), după care se înghite cu puţină apă.
Atenţie! Persoanele care suferă de diaree trebuie să consume ceai sau pulbere cu precauţie, pentru a nu le provoca spasme intestinale.

Pont! După fiecare cană cu ceai de anghinare se stă culcat timp de 30 de minute pe partea dreaptă.

- Anghinarea nu este recomandată persoanelor care suferă de afecţiuni renale şi hepatobiliare.