de Mariana Borloveanu
Afecţiunile hepatice sunt, în general, nedureroase, astfel încât bolnavii de ficat sunt asimptomatici în primele faze ale bolii. Tulburările apar o dată cu instalarea cirozei, afecţiune ireversibilă şi difuză a ficatului, care generează distrugerea celulelor hepatice şi dezvoltarea fibrozei. Pentru a stopa evoluţia acestei cumplite boli vă propunem câteva leacuri mănăstireşti la îndemâna oricui.
Purificaţi-vă cu mere, morcovi, ridichi şi pătrunjel
Înaintea oricărui tratament care să vină în ajutorul bolnavilor cu afecţiuni hepatice, se urmează un tratament naturist de detoxificare a ficatului. Timp de şapte zile trebuie să se ţină o cură ce constă în două amestecuri de sucuri naturale. Dimineaţa se ia o sfeclă roşie de 300 g şi două mere acrişoare (aproximativ 200 g), se curăţă şi se trec prin storcător. Sucul se bea pe parcursul a 30 de minute, înaintea micului dejun. Seara se curăţă doi morcovi (200 g), o rădăcină de pătrunjel (100 g), o ridiche neagră (100 g) şi două mere (250 g). Se trece totul prin storcător, iar amestecul obţinut se bea la o oră după cină sau înainte de culcare. Acest tratament de purificare a corpului se face de două ori pe an pentru bolnavii cu hepatită cronică şi de patru ori pe an pentru cirotici.
Patru rădăcini împotriva ascitei
Un tratament naturist extrem de puternic şi care, în foarte multe cazuri, a avut rezultate miraculoase în caz de ascită se bazează pe patru rădăcini ale unor plante foarte diferite: dud, măceş, pir şi urzică vie. Într-o oală mare se pun la fiert trei litri de apă de izvor şi se lasă până ce lichidul clocoteşte. Se pun apoi trei linguriţe cu rădăcină de dud, o linguriţă cu rădăcină de măceş, o linguriţă cu rădăcină de pir şi o linguriţă cu rădăcină de urzică vie. Acest amestec se fierbe la foc mic până când mai rămâne un litru de apă. După ce se stinge focul, se mai adaugă o jumătate de linguriţă cu iarbă de rostopască şi se lasă la infuzat până la răcirea completă. Se filtrează printr-un tifon dublu, iar zeama se pune într-o cană din sticlă. Se păstrează la temperatura camerei. Toată cantitatea de ceai se bea pe parcursul unei zile, de preferat de cinci ori, cu o oră înaintea meselor principale şi a celor două gustări. Nu se consumă niciodată ceai făcut în ziua precedentă, ci numai proaspăt. De asemenea, în toată perioada tratamentului cu acest ceai nu se vor consuma prăjeli, carne, alcool sau grăsimi. Tratamentul durează 30 de zile în hepatitele cronice şi se repetă de două ori pe an. În cazul cirozei umede, ceaiul se va administra până la eliminarea definitivă a lichidului de ascită, cu pauze de o săptămână după fiecare 30 de zile. După vindecare, acest tratament se va face de două ori pe an câte 30 de zile, timp de cinci ani.
Atenţie! Nu trebuie să vă sperie urinarea frecventă şi culoarea roşiatică a urinei. Acesta este rezultatul eliminării lichidului de ascită prin urină şi, cu cât se instalează mai repede, cu atât se va grăbi procesul de vindecare.
Combinaţia de pufuliţă, anghinare şi rostopască face minuni
În drenarea şi regenerarea celulei hepatice, cel mai eficient tratament constă în administrarea unui tonic hepatic, asemenea pulberilor obţinute pe cale naturală. Vă propunem un amestec, nu tocmai plăcut la gust, dar care poate reda buna funcţionare a ficatului: pufuliţă, anghinare şi rostopască. Mod de preparare: se iau cantităţi egale de plantă de pufuliţă şi anghinare (câte 50 g din fiecare), care se macină separat, cu ajutorul râşniţei de cafea, apoi se cern încă o dată printr-o sită foarte fină, şi abia după aceea se amestecă. Produsul obţinut se păstrează într-un recipient din sticlă închis ermetic. Alăturat se macină 10-15 g de rostopască, care se cerne la fel ca şi celelalte două plante şi se depozitează într-un recipient similar. O doză de tratament înseamnă o linguriţă din amestecul de pufuliţă şi anghinare, la care se adaugă un vârf de cuţit (aproximativ 0,20 g) de rostopască. Aceasta se ţine sub limbă timp de zece minute, după care se înghite cu apă. Tratamentul se urmează zece zile, cu zece zile pauză, timp de două luni.
Atenţie!Din cauza toxicităţii plantei de rostopască, aceasta nu se combină cu nicio altă plantă. De asemenea, trebuie să aveţi grijă să măcinaţi foarte fin şi apoi să cerneţi bine, altfel se pot produce arsuri la nivelul cavităţii bucale.
Pedicuţă contra alcoolismului
Pedicuţa este unul dintre cele mai puternice remedii naturiste pentru alcoolism. Pe lângă aceasta, tratează cu bune rezultate hepatitele de tip A şi B. Ceaiul de pedicuţă cu urzică se obţine astfel: într-o cană în care în prealabil s-au pus 250 ml apă se adaugă o linguriţă şi jumătate cu pedicuţă mărunţită (nu măcinată) şi două linguriţe cu frunze de urzică. Se acoperă cu un şerveţel de hârtie şi se lasă la macerat aproximativ 12 ore. Apoi se strecoară, iar planta rămasă în urma filtrării se opăreşte cu 250 ml de apă clocotită, după care se lasă să se răcească şi se strecoară din nou. În final se amestecă cele două preparate, obţinându-se 500 ml de ceai. Se bea o cană cu ceai dimineaţa, pe stomacul gol, iar cea de-a doua parte se consumă seara, înainte de cină.
Din obligeană se face un macerat la fel ca în reţeta precedentă, la rece. Seara se pune în 250 ml apă plată rece o lingură cu rădăcină mărunţită din plantă de obligeană. Se lasă la macerat până dimineaţa, când se strecoară şi se păstrează într-un pahar din sticlă. Lichidul obţinut este extrem de amar, motiv pentru care se iau câte două linguri cu macerat cu un sfert de oră înainte de cele trei mese principale. Tratamentul se ţine pe parcursul a zece zile, cu şapte zile pauză şi alte zece după aceea. Pe lângă afecţiunile hepatice pe care le tratează, acest produs cicatrizează până la dispariţia totală nişele ulceroase.
Numai în paginile revistei noastre veţi putea găsi miraculoase leacuri mănăstireşti, vechi de sute de ani, din grădina Domnului. În numărul viitor veţi putea citi despre pulberile obţinute din plante.
Dacă tratamentele au început cu purificarea corpului, ele se vor termina tot cu un remediu de detoxificare. Pentru obţinerea acestuia aveţi nevoie de: un kg de sfeclă roşie tăiată bucăţi, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, o legătură de leuştean, o căpăţână de usturoi, o linguriţă cu drojdie sau o mână cu mălai. Toate acestea se pun într-un borcan mare de sticlă şi se lasă la macerat timp de cinci zile, la temperatura camerei. Când se acreşte, borşul se strecoară şi se păstrează în sticle, la frigider. Peste compoziţia rămasă în borcan se pune apă şi după alte cinci zile veţi obţine o a doua serie de borş. Din prima se beau câte două pahare pe zi, dimineaţa şi seara, după mese. Din cea de-a doua, fiind mai slabă, se beau patru pahare pe zi. Pe lângă afecţiunile hepatice, borşul e recomandat şi în bolile de plămâni.