de Ana Trifan

Răspândită mai ales în Brazilia, ipeca este o plantă a cărei rădăcină este utilizată în prepararea ceaiurilor, a siropurilor şi a diverselor produse naturiste. Este un puternic emetic (vomitiv), provocând vărsături. De altfel, în limba vechilor băştinaşi, numele său înseamnă „planta de pe marginea drumului care te face să-ţi fie rău”.

Folosită pentru tratarea dizenteriei
Ipeca a devenit cunoscută în Europa după ce a fost adusă din sudul Africii, în 1680, prin intermediul lui Legros, un călător francez. Acesta i-a spus unui medic că planta vindecă dizenteria, lucru care a fost confirmat. Guvernul francez a cumpărat de la medic formula pe bază de ipeca, iar în 1688 a lansat-o pentru public.
Partea din ipeca folosită în medicina naturistă este rădăcina, care are un aspect ramificat, divizat în fâşii de grosimea penei de gâscă. Atunci când este proaspătă, consistenţa sa este cărnoasă. Diferitele tipuri de rădăcină care pot fi găsite în comerţ (de culoare gri, roşie sau maro) sunt toate produse de aceeaşi plantă, iar diferenţele sunt date de vârsta pe care o avea atunci când a fost recoltată sau de modalitatea de uscare la care a fost supusă.

Stimulează eliminarea secreţiilor
Ca vomitiv, rădăcina se foloseşte atunci când e nevoie ca stomacul să fie golit, prin provocarea de vărsături (în caz de intoxicare, de exemplu). După ce a fost administrată ca vomitiv, este necesar ca pacientului să i se dea multe lichide, pentru a preveni deshidratarea.
Rădăcina de ipeca mai are calitatea de a stimula secreţiile mucoaselor şi salivaţia, fluidificând expectoraţia. Astfel, planta şi produsele care au la bază ipeca sunt recomandate în bronşite, bronhopneumonii şi astm bronşic la copii (pentru că nu are efecte secundare). În caz de tuse uscată, însoţită de iritaţii ale gâtului, puteţi face gargară cu infuzie de ipeca, pentru a scăpa mai uşor de secreţiile neplăcute.
Funcţionează cu succes şi în tratarea paraziţilor intestinali (în special a teniei), pe care îi distruge.

Se prepară din rădăcină uscată

Dacă aveţi probleme respiratorii sau paraziţi interni, preparaţi o infuzie dintr-o cană cu apă clocotită, pe care o turnaţi peste o bucăţică de rădăcină uscată, nu mai mare decât un bob de mazăre. Se lasă la infuzat timp de cinci minute, apoi poate fi consumată. Nu beţi mai mult de trei căni de infuzie de ipeca pe zi! În cazul în care este folosită ca vomitiv, infuzia se face dintr-un gram de rădăcină de ipeca la o cană de apă. Se lasă la infuzat cinci minute, se strecoară şi se bea. Îşi va face efectul în 20-30 de minute. Aveţi grijă să nu depăşiţi doza indicată!

Atenţie! Ipeca este contraindicată cardiacilor, persoanelor trecute de 60 de ani sau femeilor însărcinate în mai mult de trei luni.