de Eugenia Golub

Iasomia comună (Jasminum fruticans), precum şi speciile asiatice, cu precădere Jasminum officinale, se utilizează de secole în medicina tradiţională, fiind unele dintre cele mai vechi plante medicinale menţionate în tratate. Se folosesc numai florile şi frunzele, fructele şi rădăcinile fiind toxice.

Dizolvă cheagurile de sânge
Ceaiul de iasomie stimulează metabolismul şi fortifică sistemul nervos central, fiind astfel adjuvant în obezitate, convalescenţă, oboseală, surmenaj, astenie şi stres. El este recomandat şi în răceli, febră, cefalee, migrene, guturai, gripă, viroze respiratorii şi dureri articulare. Datorită flavonidelor şi a acidului salicilic din compoziţie, iasomia prezintă efecte favorabile asupra sistemului circulator, normalizând circulaţia, reduce permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor şi scade riscul apariţiei unor cheaguri de sânge care, prin astuparea vaselor, pot duce la infarct sau accident cerebral. Datorită acestor proprietăţi, planta acţionează favorabil în caz de edem, fiind indicată, de asemenea, cardiacilor şi celor cu sânge prea „gros”.
Ceaiul se prepară din două linguriţe cu frunze şi flori sau numai din flori uscate şi mărunţite, peste care se adaugă 250 ml apă. Se beau două căni pe zi după masă. Tratamentele pe bază de iasomie nu trebuie să depăşească 20 de zile, urmând o pauză de cel puţin două săptămâni.

Pont! Iasomia este recomandată şi în infertilitate masculină şi frigiditate feminină.

Atenţie! Ceaiul de iasomie este contraindicat persoanelor care au un temperament coleric ori celor care suferă de hiperaciditate gastrică, gastrită, ulcer gastric sau ulcer duodenal. De asemenea, femeile care prezintă un flux menstrual prea abundent (hipermenoree) şi cele aflate în primele şase luni de sarcină este bine să îl evite.