de Anda Postolache

Susaiul pădureţ (Mycelis Muralis) are mai multe denumiri populare, din care amintim: susai de munte, susai de pădure, tâlhărea, salată-câinească, floarea-lotrului, floarea-hoţului, făgeţea, crestăţea sau creastanie. Este o plantă perenă, care creşte începând din regiunile de deal până la marginea pădurilor din regiunile alpine, şi e folosită în special pentru cicatrizarea rănilor.

Un cicatrizant eficient
Planta este folosită pentru vindecarea rapidă şi în bune condiţii a tăieturilor şi a rănilor cutanate, precum şi a arsurilor. Pentru tratarea arsurilor se utilizează atât frunzele uscate, cât şi cele proaspete. Acestea se înmoaie în apă călduţă şi se aplică pe locurile cu probleme. În vederea cicatrizării rănilor se stoarce sucul din frunzele proaspete direct pe zona afectată.

„Pansament” pentru gastrită şi ulcer
Susaiul pădureţ se utilizează cu succes şi în tratarea gastritei şi a ulcerului. Pentru gastrită se prepară un ceai din două linguriţe cu plantă la o cană cu apă. Se fierb cinci minute, apoi se strecoară şi se bea lichidul obţinut. Se pot consuma două-trei căni pe zi.
În cazul ulcerului se prepară o infuzie dintr-o linguriţă cu plantă la o cană cu apă. Se lasă la infuzat timp de zece minute, se strecoară şi se bea de trei ori pe zi, cu un sfert de oră înainte de mesele principale.