de Elena Diaconu
Sunătoarea (Hypericum perforatum) este folosită de secole ca plantă medicinală, deoarece conţine tanini, uleiuri volatile, flavonoide, hipericină şi hyperforină, compuşi activi care acţionează benefic asupra organismului. Planta are numeroase proprietăţi, printre care se numără cele antidepresive, sedative, antiseptice, astringente, antiinflamatoare şi cicatrizante.
Menţine tonusul ridicat
Uleiurile volatile din sunătoare au efect tranchilizant, iar flavonoidele cresc activitatea de serotonină şi noradrenalină, doi neurotransmiţători importanţi, care combat stările depresive. Cunoscută şi sub denumirea de „hormonul fericirii”, serotonina, care se regăseşte la nivelul creierului, creşte starea de bine şi de mulţumire. Mai mult decât atât, hipericina menţine tonusul ridicat în timpul zilei, blochează tristeţea şi tratează insomniile.
Ceaiul de sunătoare se prepară dintr-o cană cu apă fiartă care se adaugă peste două-trei linguriţe cu plantă măcinată. Se lasă la infuzat timp de zece minute, după care se strecoară. Pentru a obţine efectul dorit se beau trei căni pe zi, timp de patru săptămâni.
Remediu pentru inflamaţii
Uleiul preparat din flori de sunătoare se foloseşte cu precădere pentru tratarea hemoroizilor, alergiilor, eczemelor şi iritaţiilor, dar şi contra pietrelor la rinichi. Se obţine din 20 g de sunătoare mărunţită, peste care se adaugă 20 ml alcool de cel puţin 70 de grade. După 12 ore se pun 200 ml de ulei de floarea-soarelui şi se încălzesc pe abur timp de trei ore, amestecând din când în când. Compoziţia se lasă la macerat două-trei zile, după care se strecoară şi se depozitează în sticle de culoare închisă, astupate cu dop. Extern, se aplică direct pe zona afectată de câteva ori pe zi, iar pentru afecţiunile interne se ia o linguriţă pe stomacul gol.
Omoară viermii intestinali
Datorită proprietăţilor sale antiseptice, astringente şi antiinflamatoare, sunătoarea este recomandată în tratarea hepatitei cronice şi acute, a cirozei, a dischineziei biliare, a crampelor stomacale şi pentru omorârea viermilor intestinali. Pentru aceasta este indicat tratamentul cu tinctură de sunătoare, care se prepară din 40 g de plantă mărunţită şi alcool de 60 de grade, care se toarnă peste plantă până se acoperă. Compoziţia se lasă la soare timp de trei săptămâni, după care se filtrează şi se pune în sticle de culoare închisă. Se iau câte 10-15 picături de trei ori pe zi, după fiecare masă, timp de 21 de zile.
Atenţie! Tratamentul cu sunătoare nu trebuie asociat cu medicamente antidepresive, pentru insomnie, anxietate, epilepsie sau contra infecţiei cu HIV fără acordul medicului.
De reţinut! Efectele terapeutice ale sunătoarei se instalează după două-trei săptămâni de la începerea tratamentului.
