de Ana Trifan
Omagul sau aconita, numită popular şi iarba-bubei sau iarba-fierului, este o plantă care creşte mai ales în zonele alpine şi în regiunile stâncoase. De la acesta se folosesc frunzele, florile şi părţile aeriene, dar niciodată rădăcina, care este otrăvitoare. Calităţile sale o recomandă ca remediu în nevralgii, boli reumatice, bronşită, tuse convulsivă, gută, angine, inflamaţii, febră şi atacuri de panică. În medicina tradiţională chineză se foloseşte pentru a trata răceala, dar şi problemele nervoase provocate de stres.
Calmează nevralgiile
Omagul este utilizat în tratarea unui număr mare de probleme medicale, în primul rând datorită capacităţii sale de a acţiona rapid pentru a calma simptome provocate de boli precum artrita, febra, nevralgiile, afecţiunile pielii şi inflamaţiile. De asemenea, acţionează şi ca analgezic, calmând durerile.
Planta îşi face efectul în doar câteva minute, mai ales atunci când este luată pe cale orală. Calitatea de analgezic şi de antiinflamator a omagului, datorată concentraţiei sale ridicate de alcaloizi, face ca planta să fie utilizată ca ingredient principal într-o serie de medicamente naturiste care tratează bolile fizice şi psihice provocate de stres.
Ajută femeile aflate în travaliu
Omagul mai este folosit şi în cazuri de anxietate care duc la atacuri de panică sau palpitaţii. Planta poate fi luată şi ca adjuvant în tratamentele împotriva ticurilor nervoase.
În medicina tradiţională se utiliza şi pentru a calma femeile care se panicau în timpul travaliului, înainte de naştere.
Comprese sau cataplasme cu ceai ori tinctură de omag se pot utiliza şi extern în caz de insuficienţă venoasă. Planta poate fi folosită şi ca tratament împotriva căderii părului. Pentru aceasta, după baie, clătiţi scalpul cu infuzie din omag.
Menţionat în Legendele Olimpului
Omagul este prezent în Legendele Olimpului. Se spune că atunci când Hercule a încercat să-l târască pe Cerber, cel care păzea porţile Iadului, departe de zona în care trăia, acesta a făcut spume la gură, iar câteva picături au căzut pe nişte tufe de omag în creştere. De atunci, planta a devenit otrăvitoare. Se mai spune că Tezeu, fiul vitreg al Medeei, care era preoteasa lui Hecate, a fost otrăvit cu omag. Tânărul prinţ a reuşit însă să supravieţuiască, distrugând astfel planurile Medeei de a-l instala pe fiul ei bun pe tron.
Atenţie!
- Deoarece rădăcina de omag este otrăvitoare, nu vă sfătuim să încercaţi să recoltaţi planta pentru a o prepara în casă. Ceaiul, tinctura, precum şi pastilele ori unguentele care au în compoziţie omag pot fi găsite la magazinele de produse naturiste.
- Nu luaţi omag dacă aveţi probleme cu inima şi nu depăşiţi dozele indicate pe prospect. Simptomele în caz de supradozare pot fi: vărsături, diaree, paralizie, amorţire a gurii şi a limbii, tulburări de vedere şi auz, dureri de cap hipotensiune şi chiar deces.
