de Eugenia Golub

Socul este un arbust care creşte pe lângă case şi garduri, în pădurile de deal şi de câmpie, în luminişuri sau la marginea pădurilor. În scopuri medicinale se utilizează florile culese la începutul înfloririi, când 75% dintre acestea sunt înflorite. Se pun apoi la uscat la soare puternic, care le păstrează culoarea alb-crem, cu florile în sus, într-un singur strat, acoperite cu hârtie. Nu se folosesc flori proaspete la prepararea decoctului şi a ceaiului.

Diminuează temperatura
Infuzia preparată din două linguriţe cu flori de soc şi 250 ml apă clocotită este indicată în stări gripale, bronşită, contra tusei şi, în general, în afecţiunile aparatului respirator, fiind recomandate două-trei căni pe zi. De asemenea, acest ceai are efect sudorific, provocând transpiraţie abundentă şi ajută la scăderea temperaturii. Se mai poate consuma pentru domolirea durerilor de stomac, de ficat şi de bilă.
Ceaiul de soc este recomandat şi în obezitate, ajută la eliminarea apei din ţesuturi, este laxativ şi diuretic. Prin diureza pe care o produce este recomandat în reumatism, boli de rinichi şi de vezică.

Băile au efect antireumatic
Extern, florile de soc se utilizează sub formă de băi sau de cataplasme, acestea fiind indicate în furunculoze, abcese, arsuri, flictene, deoarece au proprietatea de a fluidiza puroiul, de a calma durerile şi de a retrage inflamaţia.
Băile cu decoct de flori de soc se folosesc pentru tratarea diferitelor forme de reumatism. Pentru decoct se fierb, timp de zece minute, 300 g de flori în cinci litri de apă. Se toarnă apoi în cadă, la temperatura de 37°C. Durata unei băi este de 15-20 de minute.

Pont! Ceaiul de soc are o mare valoare în curele de slăbire.