de Gabriela Niculescu
Alunul cultivat este reprezentat prin numeroase soiuri, dintre care cele mai valoroase sunt Barcelona, Mari de Piemont, Uriaş de Halle, Cosford, Eugenia şi Lambert roşu. Fructele se coc în lunile august-septembrie, iar beneficiile lor sunt nenumărate. Nu doar miezul-fruct poate fi folosit în scopuri terapeutice, ci şi frunzele şi mugurii. Făina din miez de alune este un aliment foarte hrănitor pentru copii, laptele de alune se utilizează în remedii naturiste, iar uleiul, consumat câte o linguriţă dimineaţa, timp de 15 zile, este unul dintre cele mai bune leacuri contra teniei.
Miezul are numeroase săruri minerale
Alunele de pădure se pot păstra unul-doi ani (după aceea încep să râncezească), iar miezul lor se consumă proaspăt, uşor prăjit sau prelucrat în diferite produse de cofetărie precum ciocolata, prăjiturile, bomboanele, cremele, îngheţata sau nuga.
Miezul alunei deţine 36%-57% din greutatea alunei şi conţine 3%-6% apă, 52%-69% grăsimi, 12%-28% substanţe proteice, 2%-3% săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, mangan, fier etc.), provitamina A, vitaminele B1, B2, C, E şi PP, acid pantotenic, acid folic şi altele.
Din punct de vedere energetic, miezul este foarte nutritiv - 620 kcal/100 g - este cel mai uşor digerabil dintre fructele oleaginoase, are efect antianemic, remineralizant, vermifug, antiaterosclerozic, fiind, totodată, şi un tonifiant nervos.
Susţine producerea hormonilor sexuali
Miezul alunelor de pădure este bogat în mangan, element chimic care stimulează sistemul nervos central, participă la formarea ureei, a sângelui şi a laptelui, precum şi la menţinerea ritmului de producere a hormonilor sexuali.
Aceste fructe sunt cele mai bogate în vitaminele din complexul B, ce contribuie la menţinerea tonusului muscular, uşurează activitatea tractului gastrointestinal, precum şi buna funcţionare a ficatului, a ochilor şi a pielii.
Miezul este indicat în alimentaţia copiilor, a adolescenţilor, a femeilor gravide, a sportivilor, a bătrânilor, a persoanelor anemice, a tuberculoşilor, a femeilor cu tulburări de menopauză, precum şi în cazuri de neurastenie, impotenţă, nefrite sau colici.
Având un conţinut foarte redus de hidraţi de carbon, alunele sunt permise diabeticilor.
Panaceu din frunze şi muguri
Frunzele alunului, folosite ca infuzie, decoct şi băi, au efect hemostatic, vasoconstrictor şi tonifiant venos. Ele se recoltează în lunile iunie-iulie. Băile din frunze se folosesc în tratamentul varicelor supurante şi al edemelor gambelor. Infuzia din muguri de alun se face din una-două linguriţe cu muguri şi 100 ml apă clocotită. Aceasta are acţiune antisclerotică. Se indică în cazuri de insuficienţă hepatică accentuată, epidemică, astm bronşic, emfizem pulmonar şi silicoză, consumându-se zilnic câte două căni a 200 ml. Uleiul extras din fructe este foarte gustos şi plăcut aromat, dar trebuie consumat în timp scurt, deoarece râncezeşte repede. Turtele rămase după extragerea uleiului se folosesc la fabricarea halvalei de calitate superioară şi a ciocolatei.
Pont! Pentru evacuarea rapidă a intestinului gros e bine ca alunele să fie consumate după un compot de prune sau de mere.
