de Elena Şerban

Considerată mai ales o buruiană greu de îndepărtat decât o plantă medicinală, scaiul vânat e unul dintre cele mai eficiente leacuri pe care le poate oferi natura.

Are acţiune expectorantă
Aşa cum îi spune şi numele, scaiul vânăt este o plantă cu ţepi proeminenţi, de culoare albăstruie. El conţine saponozide 1%-2,5%, saniculagenina A, eringium sapogenina, D, F, G şi H, zaharoză, chestoză şi ferulol, un ester al izoferulolului. Datorită acestor compuşi, preparatele realizate din această plantă fluidifică şi elimină secreţiile bronhice, au acţiune diuretică şi expectorantă.
Printre bolile care se vindecă graţie preparatelor din scai vânăt se numără: tusea convulsivă, artrita, parodontoza, durerile de dinţi, dar şi afecţiunile externe precum eczemele, dermatozele şi acneea.

Vine de hac infecţiilor externe
În funcţie de afecţiunea care trebuie vindecată, scaiul vânăt se prepară sub formă de infuzie sau de decoct, dar se pot face şi gargare, băi ori aplicaţii externe.
Artrita sau infecţiile de pe pielea copiilor se vindecă rapid dacă suferinzii fac regulat băi în apa în care s-au amestecat trei litri de decoct de scai vânăt. Pentru a-l prepara aveţi nevoie de cinci linguri cu plantă mărunţită la un litru de apă.

Eficient în parodontoză
Pentru uz intern, ceaiul de scai vânăt se prepară din două linguriţe cu plantă mărunţită şi o cană cu apă rece. Se pune pe foc, se fierbe timp de cinci minute şi se strecoară. Pentru a grăbi vindecarea se pot bea două-trei căni cu ceai pe zi, îndulcite cu miere.
Suferinzii de parodontoză trebuie să facă gargară cu ceaiul preparat după reţeta de mai sus şi chiar să ţină lichidul în gură câteva minute.

Pont! Ceaiul de scai vânăt va avea o acţiune mai puternică dacă se combină cu cimbrişor în cantităţi egale.