de Elena Şerban

Chiparosul nu este doar o plantă decorativă, ci şi una medicinală. Numele său ştiinţific, Cupressus sempervirens, indică faptul că este mereu verde. În plus, pe lângă această caracteristică, frunzele sale degajă un miros foarte plăcut.

Uleiul este antiseptic
Frunzele sau nucile de chiparos pot fi utilizate pentru decocturi, al căror principal rol e acela de a calma tusea. Aveţi nevoie de o mână cu frunze sau două de linguri cu nuci opărite cu un litru de apă. Se lasă la infuzat zece minute şi apoi se consumă.
De departe însă, cea mai frecventă utilizare a chiparosului are legătură cu sindromul de „picioare grele”, cauzat de tulburările vasculare. Polifenolii, prezenţi în cantităţi importante în această plantă, cresc rezistenţa pereţilor vaselor de sânge şi diminuează permeabilitatea acestora, împiedicând astfel stagnarea fluidului în vasele de la nivelul membrelor inferioare. Preparatele din chiparos sunt indicate şi în tratamentul crampelor dureroase cauzate de menstruaţie, dar şi în tratarea durerilor de articulaţii.

Calmează şi relaxează
Nu doar infuzia de chiparos este bună pentru sănătate. Alt preparat cu efecte remarcabile, mai ales asupra sistemului nervos, este uleiul. Acesta se obţine, industrial, prin distilarea în aburi a ramurilor. Componenţii principali ai uleiului de chiparos sunt a-pinene, camphene, sabinene, b-pinene, d-3carene, myrcene, a-terpinene, terpinolene, limonene, linalool, bornyl acetate, cedrol şi cadinene.
Printre proprietăţile acestui produs se numără: tonic al sistemului circulator şi limfatic, bactericid, antiseptic, astringent, echilibrant nervos, sedativ, vasoconstrictor şi tonic respirator. De asemenea, preparatul este recomandat pentru a reduce transpiraţia excesivă, dar şi în cazul tenului gras sau al cuperozei.
De asemenea, dacă vaporizaţi ulei de chiparos într-o încăpere, veţi observa că persoanele care suferă de iritabilitate, astenie accentuată, labilitate psihică şi nervozitate se calmează rapid.

Iubeşte soarele şi căldura

Chiparosul iubeşte locurile însorite şi are nevoie să fie adăpostit pe timpul iernii. Nu suportă nici excesele de poluare. Acest arbore frumos mirositor are nevoie de un teren destul de umed, însă îi plac şi perioadele scurte de secetă. Trebuie udat la cel puţin două săptămâni. Înmulţirea chiparosului se face prin seminţe primăvara, însă cea mai eficientă metodă este prin butaşi.

Pont! Chinezii au folosit vreme îndelungată fructele de chiparos. Mestecate, acestea erau excelente pentru oprirea sângerării gingiilor şi a căderii dinţilor.

De reţinut! Pentru tratament nu este nevoie doar de planta proaspătă, ci se pot înghiţi şi capsule cu chiparos, care au acelaşi efect benefic.

Atenţie! Uleiul de chiparos poate fi alergen, aşadar nu trebuie să fie folosit de femeile însărcinate şi de cele care alăptează. Acesta nu trebuie folosit nici de hipertensivi.